Cind o dat si obstea crestineasca sa prinda drag de cirnat, de sarmaluta, de brad impodobit si glas de corinda, adica sa-si praznuiasca dupa datina strabuna Craciunul, jidovii si muslimii nu s-o rabdat si s-o apucat de razbel. Aci-i sigur ceva facatura. Cu harapii vecini, jidovii nu s-o inteles in veci si si-o mai trimis cite-o vedere cu scintei si urari de bine de cind o ajuns sa zaca laolalta in locurile celea pe unde Domnu` Hristos o umblat descult si unde atentatele au frecventa stranutului la noi. Nu inteleg de ce tocmai cind sedeam si noi hodiniti cu pofta de a nu face nimic, i-o lovit pe dinsii dintr-una harnicia.
Lumea civilizata o ramas cu cozonacu` in esofag si o sarit ca fripta sa ia pozitie. Dupa ce de citeva zeci de ani s-o dat pe cocoasa antisemitilor, iara la Nobel si Oscar ajungea fie ceva jidov, fie ceva autor care amintea de patimirea lor intr-un mod favorabil, uite ca acuma vulgul debusolat simpatizeaza cu araboii care s-o jurat din pristolul de la Roma, sa dea calului ovaz.
Personal, nu simpatizez nici cu ovreii, nici cu fisiotii din Gaza, dar mi se pare, dincolo de necazul oamenilor nevinovati, care de cele mai multe ori belesc cariciu` in detrimentul unor debili fundamentalisti, ca in zona respectiva e benefic conflictul. De cind am gaura in cur am auzit la radio si tv ca p-acolo lumea n-are stare. Ba sare Libanu` in sus, ba Israelul da cu tunu`, ba Iordania joaca sotron etc. Ce stiu io sa zic? Daca ase le place, si ase-si astern, ase sa si doarma.
Dobitocii care stau la caldurica, suspina ca localnicii din Gaza n-au lumina, n-au apa, medicamente si cele trebuincioase traiului. Bine ca o avut bani sa blindeze labari cu bombe si sa trimita rachete. Acuma ca is cu mucu` la deget, s-o desteptat in toti simpatia pentru cel oprimat. Nu stiu cum de avem in miezul nost atita dorinta de bine si ajutor pentru cei aflati la mii de km distanta, dar cind trecem dinaintea cersetorului si a handicapatului pe ulita, intorcem privirea si poate mai scapam daca nu replica, macar gindul intr-ascunsul cugetului… la lucru, ba, nu la-ntins mina!
Sintem facatori de bine cind e vorba sa salvam balena sura cu negru sub unghii si rechinul roz cu cordeluta, cita vreme e chic si sepsy. In schimb ne tragem pe fundic dinaintea mirosului concret de excremente a unui parinte care zace-n asternut la capatul zilelor.
Citeodata, cind is beat si fara chef, ma gindesc ca ne-ar prinde bine o invazie extraterestra sa ne extermine ca si asa, dincolo de besini, nu producem mare brinza. Tocmai am supt citeva beri si m-apleaca somnu`, scuzati-mi mizantropia, asadar.
Lumea civilizata o ramas cu cozonacu` in esofag si o sarit ca fripta sa ia pozitie. Dupa ce de citeva zeci de ani s-o dat pe cocoasa antisemitilor, iara la Nobel si Oscar ajungea fie ceva jidov, fie ceva autor care amintea de patimirea lor intr-un mod favorabil, uite ca acuma vulgul debusolat simpatizeaza cu araboii care s-o jurat din pristolul de la Roma, sa dea calului ovaz.
Personal, nu simpatizez nici cu ovreii, nici cu fisiotii din Gaza, dar mi se pare, dincolo de necazul oamenilor nevinovati, care de cele mai multe ori belesc cariciu` in detrimentul unor debili fundamentalisti, ca in zona respectiva e benefic conflictul. De cind am gaura in cur am auzit la radio si tv ca p-acolo lumea n-are stare. Ba sare Libanu` in sus, ba Israelul da cu tunu`, ba Iordania joaca sotron etc. Ce stiu io sa zic? Daca ase le place, si ase-si astern, ase sa si doarma.
Dobitocii care stau la caldurica, suspina ca localnicii din Gaza n-au lumina, n-au apa, medicamente si cele trebuincioase traiului. Bine ca o avut bani sa blindeze labari cu bombe si sa trimita rachete. Acuma ca is cu mucu` la deget, s-o desteptat in toti simpatia pentru cel oprimat. Nu stiu cum de avem in miezul nost atita dorinta de bine si ajutor pentru cei aflati la mii de km distanta, dar cind trecem dinaintea cersetorului si a handicapatului pe ulita, intorcem privirea si poate mai scapam daca nu replica, macar gindul intr-ascunsul cugetului… la lucru, ba, nu la-ntins mina!
Sintem facatori de bine cind e vorba sa salvam balena sura cu negru sub unghii si rechinul roz cu cordeluta, cita vreme e chic si sepsy. In schimb ne tragem pe fundic dinaintea mirosului concret de excremente a unui parinte care zace-n asternut la capatul zilelor.
Citeodata, cind is beat si fara chef, ma gindesc ca ne-ar prinde bine o invazie extraterestra sa ne extermine ca si asa, dincolo de besini, nu producem mare brinza. Tocmai am supt citeva beri si m-apleaca somnu`, scuzati-mi mizantropia, asadar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu