Ultima zvicnire de sezon

Desi nu mai ii trendy sa bagi la inaintare ceva despre Craciun si competitile populare de iarna, uite ca am uitat sa aduc dinaintea atentiei publice una din mincarimile mele de sezon. Mare parte a imaginarului comun, cum trecem de mijlocu` lui decembrie, e legat de barbosul imbracat in rosu, cu blanita la guler si mineci ce, se zvoneste ca, ne violeaza domiciliul prin horn.

Lumea buluc ramine cu gura cascata dinaintea minunatiei care leapada sub brad cadoaie si aduce veselie pe chipul celor din jor. Dincolo de magia Craciunului, de Mos si alte bazaconii, uitam ca batrinosul dinamovist(e alb-rosu, nu?)nu ar putea invada casele si imaginarul comun daca nu ar avea un mijloc de locomotie care functioneaza pe baza de combustibil. Si combustibulu` Mosului is renii. Nu e vorba de Ferrari, sau Lastun cu cai putere, ci de saniuta lapona cu reni putere.

Tot din colectia lucrurilor uitate, aduc la cunostinta si faptul ca renii daca nu e cine sa le dea o vorba buna, sa-i mingaie la tristete si sa le puna o zacusca pe iarna, nu faci treaba cu ei. Asadar is si muierile de ren parte din echipa backstage a linistii nostre de Craciun. Apropos, stie careva care-i femininul de la ren? Am stat si io si mi-am frecat mintea cu pila… pina la urma l-am gasit. E Renata. Stiu si io pe o Renata. Cred ca se marita la vara cu unu` de pe la noi. Acuma realizez de ce-mi era simpatica. Ea era cheia sarbatorilor de iarna, de aia-mi tihnea sa-i stau prin preajma. Oare asta face din prietenu-sau, ren? Nu de alta, da` mi s-ar parea ciudat sa beu cu un undercover de-al Mosului. Oricum, in intirziere, dar din adincul inimii…