vineri, 3 septembrie 2010

Matematica nuptiala

Stiu pe unu` de se-nsoara anul asta si care s-a apucat sa colinde neamurile si cunoscutii la imprastiat de invitatii. De la el citire si gindurile ce vin.

Barbatul cind aude de nunta isi zburleste penele inghinale de spaima. Spaima ca i se taie aripile daca e vorba de nunta lui si spaima ca isi subtiaza portofelul daca e nunta altuia. In al doilea caz, chiar de marca banul in folosul altuia, barbatul se poate macar bucura rutacios de necazul altui barbat. Se poarta. Muierea, in schimb, cind aude de nunta se lumineaza la fata de parca ar fi pe 6 august. Ca-i copila, ca-i hoasca, muierea tinjeste sa fie mireasa 4ever. Din adincul pizdei mamicii sale rivneste la voal si diadema, la fel cum rivnesc si io la cirnat de porc(de casa) si la bere(fara masura). Asa ca, in cazul lor, nu m-am prins inca daca e vorba de bucurie sincera pentru alta mireasa, sau e doar fatarnicie, insa reactia publica e una pozitiva.

Intr-un cadru asemanator, cu distribuire de invitatii si povesti de nimic ce graviteaza in jurul nuntii precum mustele in jurul cicatului, prietenul asta al meu cu muierea lui se baga peste ceva neam mai batrinos. Domnu` - casatorit si divortat, mai apoi casatorit a doua oara cu hoasca; hoasca – casatorita, vaduva si mai apoi casatorita a doua oara cu domnu`. Nu stiu exact despre era vorba, dar sigur se facea referinta la costuri, bani etc. Si cind ti-e mai draga lumea, numa` ce sare cu replica hoasca mai, copii, da-i incolo de bani, ca doar o data in viata ne casatorim; nici atunci sa nu ne tihneasca?

Un comentariu: