vineri, 16 martie 2012

Am decis împreuna cum vrea ea

Acum un an jumate am lăsat-o gravidă pe una. Pe nevastă-mea. Şi în timp ce creştea creatura înăuntrul ei, nevasta mă tot futea la melodie să căutăm împreună un nume potrivit pentru Goa'uldul în dezvoltare. Io ştiam că nu are rost să pierd vremea de pomană pentru că în cele din urmă numele ales de ea o să fie cel pe care vietatea îl va purta o viaţă-ntreagă, însă la insistenţele consoartei am cedat.

Astfel am întocmit liste pe care le confruntam şi pe care le mototoleam în timp ce mi se părea că în loc să ne apropie, miniBuha ne îndepărta. Evident că nu cu mult înainte de a ieşi din ou noisefactorul, domna mi-a spus că am hotărît împreună ca numele lui/ei să fie cel ales de ea. Nu m-am tulburat pentru că ştiam cu luni înainte, ca să nu zic că ştiam de cînd lumea că nu sînt un factor de decizie în chestiunile afective ale familiei.

Ceea ce totuşi m-a pus pe gînduri a fost faptul că nevasta, în îndelung răbdarea şi mult milostivirea ei, a decis ca al doilea nume al copilului să fie cel ales de mine. Acum, oricine ştie că al doilea nume este nebăgat în seamă(asta în cazul în care nu ai colegi de facultate care-şi nenorocesc singuri computerul şi te sună la miez de noapte să te întrebe ce s-a întîmplat pentru că ei nu au făcut nimic rău - despre asta, mai pe larg, în viitor), dar problema principală este că alegînd un al doilea nume pentru un copil îţi tai craca posibilităţii de a da următoarei vietăţi acel nume.

Ştiu că important este să fie sănătos, iubit, îngrijit etc., dar dincolo de clişeele de bun simţ am impresia că o să-mi strig copilul pe numele de familie ca să mă simt şi io bărbat în casă. Sau bărbăţia nu stă în asta?!

2 comentarii:

  1. Referitor la paranteza...Vasile eu nu am facut nimic...dar poti sa-l numesti pe IT-ist Dorel-e..ca e in aceeasi tagma...spor

    RăspundețiȘtergere
  2. @Rompi: urmeaza si Vasile feat.Pogoniciu & Miti

    RăspundețiȘtergere