joi, 9 septembrie 2010

Asa-i ca-s muieţi posmagii?

Esti acasa la tine si ai musafiri. Pregatesti bucate alese, sau mai putin, dupa posibilitati si pricepere. Asa se zbate cam oricine s-o faca si nu mi se pare a fi un lucru rau.

In contextul evocat mai sus, femeia, in slabiciunea mintii ei, trebuie sa intrebe va place mincarea? E bun ce v-am asternut dinainte? Mai, muiere, daca vezi ca lumea tace la masa si lucreaza cu tacimurile in blid precum furnicile in musuroi, ce rost are sa intrebi? Nu e la mintea cocosului ca lumea, chiar daca nu ejaculeaza precoce de placere, cel putin e multumita de bucate?

Superlativul prostiei insa nu aci zace. Am intilnit persoane care nici macar nu intrebau inainte muieti-s posmagii? Trageau concluzia din postura gazdei vai, ce bine mi-a iesit felul asta de mincare. Asa-i? Replica mea (in suflet, desigur, pentru ca in casa omului nu poti sa-i introduci genitalele in cavitatea bucala): dobitoaca cu pene, intrebarea de mai sus nu are sens datorita faptului ca i-ai dat raspunsul dinainte. Daca totusi cauti o confirmare sincera, pune o intrebare mai putin constringatoare care sa dea libertate oaspetelui sa-si exprime PROPRIA parere. Iar daca esti doar in cautarea aprobarii si nu a sinceritatii, la ce, decedatii mamei tale, mai casti gura sa intrebi?

Sa va fie de bine, da?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu