luni, 21 septembrie 2009

Obligatia de-a vota

Nu prea ii agreez pe insii ce o stat cu nasul la curul cuiva care parea luminat, o simtit o besina cu potential de idee mareata si isi fac un scop in viata din a propovadui acel pirt mental. Dupa ce o cules informatia de pe buzele intelepte, pornesc orbeste spre un fel de tara sfinta sa faca noi adepti si sa sanctifice gliile ratiunii necunoscatorilor.

Introducerea e un fel de cufureala cu bulbuci care nu zice mai nimic despre gindul care m-a atins neplacut si anume dreptul cetatenesc de a vota, devenit in optica unora obligatia de a participa la soarta tarii. Mi-amintesc din pruncie cum imi insoteam parintii cind era de pus stampila pe fituica ce urma sa stabileasca mersul lucrurilor si tremura carnea pe mine de emotie. Votam in locul ambilor parinti si ma simteam important. Nici nu aveam floci la pula, dar chibzuiam la rinduiala patriei.

Apoi m-am trezit major si pofta de-a stampila numele unor tilhari mincinosi mi-a trecut. Preferam sa fac hemoroizi la gaoz decit sa ma stiu responsabil pentru ascensiunea politica a unor bisnitari. Totusi m-am scapat acum 4 ani la urna, cu constiinta pubertului intirziat care mai crede in Johny Bravo si acum ma caiesc de gestul meu fara judecata. Nu ma pricep la fotbal, nici la masini, nici la femei, iar la politica, cu atit mai putin. Ce am realizat totusi, este faptul ca Basescu avea dreptate cind il intreba(retoric?!) pe Nastase ce zici, Adriane, ca romanii si acum au de ales tot intre 2 comunisti? Citatul e aproximativ... Nu e vorba doar de comunisti, securisti si teroristi, e vorba ca romanilor li s-a oferit sa aleaga mereu nu intre bine si rau, ci intre rau si raul minor, ceea ce in principiu e un fel de a alege intre cufureala si cicat.

Nu stiu in ograda altora cit is de breji nominalizatii de pe buletinele de vot si nici nu ma preocupa brazda lor. Ma preocupa propovaduitorii de care pomeneam la inceput. Aia care daca le scapi pe gura paragraful anterior, te scuipa in fata. Cum indraznesti sa renunti la dreptul tau de cetatean liber? Stii ca strabunii nostri si-au dat viata ca tu sa poti vota? Nu stiu, si ma doare in pula, domnii mei. Iar atita vreme cit e vorba de dreptul meu, nu vad ce va fute pe voi grija asta. Io nu am cerut nimanui sa moara pentru nimic si daca as fi facut-o, probabil, m-ar fi injunghiat. Nu ma intereseaza cine pentru ce o murit, ma intereseaza cine face ceva concret pentru mine acum.

Pina la alegeri mai is niste luni de curvasareala electorala si propaganda carbogazoasa. Promisiunile incep sa picure. In curind o sa curga. Dincolo de scepticii potrivnici, mai is si cei fara ocupatie carora doar speranta la mai tine de cald si foame. Domnilor politicieni, dati-le paine si circ, sa mai aveti si domniile voastre de unde stringe de-un Lamborghini, ca doar nu-ti merge cu troleul la serviciu.

7 comentarii:

  1. De acord cu tine, Buhă înţeleaptă ! De, dacă n-am fi cu arme şi bagaje şi cu înşurubate genetic convingeri, ne-am tot duce unde-am vedea cu ochii. Aşa, n-avem decât să ne găsim altele care ne tihnesc şi ne taie greaţa.
    (scuze pentru cacofonia de început...)
    Cu drag, pentru răul major şi pentru ăl mai mărunt, un sincer şi moromeţian produs al glandelor salivare.

    RăspundețiȘtergere
  2. trista postare..imi ingrosara si mai mult ideea de plecat draq de' aci mai repede

    RăspundețiȘtergere
  3. Unde sa mergeti? Credeti ca in alte parti e mai bine? Mi se pare ca pe alte meleaguri doar advertisingul e mai bun, insa miezul e oarecum identic.

    RăspundețiȘtergere
  4. stiu ce zici tu, nu alerg dupa covrigi prinsi in cozi de caine,insa miezu' de care zici tu nu e sec,stricat fara gust,il gasesc cu siguranta dulce...
    iar daca nu e atat de dulce cat pot eu duce,macar se straduiec sa il andulceasca...

    RăspundețiȘtergere
  5. Io nu am batut lumea in lung si-n lat. Am fo' doar pe ici, pe colo. Pe unde am fost, mi-ar placea sa revin, dar mereu ca musafir. Nu-s patriot si nu dau doi bani pe povestile astea rasuflate, da' acasa ma simt numa' acasa. Dar fiecare are dreptul la perspectivele si alegerile lui, nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. Şi tu, şi noi ne ţinem aripile în dulap. Dacă nu ne aduceai aminte, uitam, naibii, că-s acolo!
    'om sta aici, de drag, de nevoie, nu contează. Dar de ce, în loc de un premiu de consolare, acolo, ţin să ne tăbăcească fundurile ?
    Pardon ! În noiembrie ne-or oferi şi circ !
    Piua'ntâi la pop corn ! :)

    RăspundețiȘtergere