Io cu tata S02E1- Să hie dreptate-n lume !

Ficior, zîce tata cătă mine, nu gîndi tu că io-s înţelept dejaba. Pă lîngă că m-am născut cu dar şi ca mine altu’ nu să naşte decît o dată la un jubileu, pă vreme me oamenilor li să-ntărea înţelepciunea de la dreptate ca vouă azi pula de la alte treburi. Da cum nimic nu îi cum ar trăbui să hie, aşe şi cu înţelepciunea. Nu are cum spori dacă nu-i dreptate-n lume.

            Tată, zîc io, hai să facem oarecum să hie bine, hai să facem dreptate-n lume!

Mă, nu să rabdă tata, dacă io-n înţelepciunea me, n-am fo în stare să fac nimic, doară nu-i hi mai breaz tu şi cu cela de-a lu’ Satelitu’?

Şi aci mă ie gura pe dinainte şi dau să sar din puţul înţelepciunii în balta prostiei zicînd dară tată, că tu tăte le cunoşti, da’ atunci cum de nu-i dreptate-n lume? Bagsamă n-ai făcut bine cînd te-o ispitit cu primăria şi ai zîs NU, de cumva politica aduce dreptatea-n lume? Sare şi Satelitu’ de lîngă mine şi poate nici că nu ne-aţi dat la şcoli de mici să ne instruiască alţii n-o fo tare bine.

Tata era alb ca varu’. Nu s-o aşteptat să-l înfrunte cela de-a lu’ Satelitu’, da’ io că i-am întors vorba, o fo capătu’ lumii. Mereţi la şcoli şi faceţi politică dacă asta vă trebe, numa’ să ştiţi că nu aşe-ţi aduce drepatea-n lume şi-n obşte. Şi-ţi vide că v-a cuprinde amaru’, da’ vreme a hi deja pierdută.

Faptu’ că tata nu ne-o mîngîiat fălcile cu dosu’ palmei o fost pîntru noi încuviinţare. Satelitu’ nu mai ave treabă cu tată-său că era la casa lui, iară muierea ştie să şi-o ducă de nas cu două vorbe dulci şi-o palmă păstă cur.

Satelitule, ce gîndeşti că-i face, îl întreb io? Bagsamă m-oi apuca de carte. Dacă dreptate cotăm s-aducem pă lume, la facultatea de drept mă duc, da’ tu, mă Palmierule?

Io dacă tăt am pomenit de politică să rostuim dreptatea-n lume şi-n obşte, trag pă dreapta la un partid de dreapta. Să hie cu noroc, zîcem între-un glas şi păşim cu dreptul, io şi cela mai mare de-a lu’ Satelitu’ să facem dreptate-n lume.