joi, 29 ianuarie 2009

Nepotolita sete

Am vazut amu-s citiva ani un film americanesc cu niste bautori de bere. Astia o venit nu stiu unde prin Yurop la ceva concurs de supt si s-o facut de mindra minune la inceput de film, ca spre capat sa sufle mucii tuturor betivanilor cu rezonanta, adica nemti, irlandezi etc. Dintre toate probele pentru sugatorii retardati, aia mai de luat piuitul era sa sorbi dintr-o cizma de sticla intreg continutul. Cind am vazut filmul, desi mi s-o aplecat ca era productie transatlantica, m-o pus pe ginduri indemina cowboylor planetari. Nu dupa multa vreme m-am trezit si mi-am amintit ca la noi se face alcoala si din gainat si din suba si la faza asta, luam obrazul oricui.
Dar parca nu eram pe deplin lamurit ca sintem totusi capabili sa ne aruncam in competitie cu baietii de bani gata ai lumii acesteia, asa ca mi-o trebuit un semn de la Dumnezeu sa ma conving pe de-a-ntregul. Si semnul o venit in ziua de Pasti. Eram in tara straina si asteptam sa ma intilnesc cu fata de la Tara. Ea zacea in ceva aeroport avind intirziere la avion, asa ca dintre toate variantele ajutatoare, am preferat-o pe suna un prieten. Domnisoru` o venit, am supt o bere de 0,33 la 5 coco si parca mi s-o oprit in grumaz. Apoi ne-am mutat la un pub irlandez unde ne-am inhaitat cu o halba de jumate, tot la 5 coco. Asta pina sa vad ca un client cumpara un canceu de un litru jumate, capata reducere si citeva pahare ca sa-l imparta cu prietenii. Pin-aci, am zis! Sar si io la birtasita, iau halbocu`, domnisoru` investeste si el intr-o masura barbateasca si o lasam pe crismarita nauca. Ea se-astepta sa sujem cuviincios cu sorbituri mici. Noi, in schimb, am rupt zagazurile si hameiul ne lovea ficatul cu highspeed. Nu bine schimbam doua vorbe si dam cite un bip la mindre si vedem ca recipientul e uscat ca pustiul Saharei. Nu ne rabdam si sarim ca din arc catre domnuca sa ne umple plosca iara. Asta o bulbucat ochii ca sarmaua, da` o incasat banutu` si o umplut castronu`. Mai sujem din damijana, mai vedem un gol la tv, mai scaldam ochiul pe cite-o tita si-o buca de americanca si ne trezim ca sintem iar cu halbocu` plin de vid. Domnisoru` cu care eram, s-o oprit la o masura mica, adica o jumate de litru, io care tremuram in picioare am mai cerut o banita de bere. Aci, domnuca de la bar nu s-o rabdat si m-o intrebat in limba strainului nu va suparati, ficiori, da` de unde sinteti? Cind am auzit muierea, obisnuita in crisma irlandeza cu betivani de calibru, ca ne intreaba pe noi, niste pirliti, care ni-s radacinile, m-am prins ca nu o mai vazut in viata ei sa suga cineva cu ase spor ca si noi. Io, cit eram de cute, am realizat apogeul situatiei si mi-o crescut inima cit o franzela. Asta o fost dovada cereasca a neputintei altor neamuri dinaintea setei ardeleanului. Nu am baut de cind is pentru concurs, sau sa fac altora pe plac. Am bagat la intestin cit mi-o tihnit. De-o fost o bere, de-o fost un bax.
Tocmai de asta ma simteam cu 2 perechi de coaie, ca nu am incercat sa dovedesc nimanui nimic, ci doar am consumat ce mi-o tihnit si cit mi-o tihnit, si cu toate astea astea, in batatura irlandeza, am zapacit cucoana de la bar si-am pus pe foc mitul american si datina celor ce-l cinstesc pe sf. Patrick.

3 comentarii:

  1. Si ce i-ai raspuns, de unde sinteti?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai, da' fata de la Tara ce o zis cand te-o vazut asa alcoolizat :D

    RăspundețiȘtergere
  3. 1.din Ardeal
    2.intre timp m-am trezit, da' ea stie ce-mi poate capu' si ma ingaduie oricum

    RăspundețiȘtergere