vineri, 19 decembrie 2008

Logofete si artiste

Stau intr-o zi de povesti cu unu` pe care-l cunosc. La o vreme, vine si o bicisnica pe care o mai vazusem pe undeva, cindva, de se baga in vorba. Toata un zimbet, nici nu realizeaza ca intrerupe discutia, si se apuca de vorbit pe linga. Primul gind o fo` sa-i prezint violent nasului ei, fruntea mea lata, da` am lasat-o sa aud ce debiteaza. Asta cu care discutam, nu va spun cu ce se ocupa, dar sa zicem ca-i logofat. Si muierea nu-si afla de vorbit decit despre asta. Haide, putin curaj, nu te lasa! Am ramas nauc si io si logofatu`. Ii ceva competitie si nu ne-o anuntat? Ce il incurajeaza asta? Muierea nu se lasa. O sa vezi ca o sa fie bine. Ai incredere. O sa ajungi un logofat pe cinste. Aci nu m-am rabdat si i-am spus, doamna, baiatu` ii deja logofat de citiva ani. Initial muierea ramine cu gura pregatita pentru para malaiata, apoi fara sa clipeasca zice stiu, asta am zis si eu. Nu am stiut daca sa crut neamul omenesc, uitind un obiect taios in organele ei vitale, sau sa-i pling de mila. Intre timp ea s-o carat. Si bag mina in foc ca s-o gindit la rautatea unora care nu-s capabili nici macar sa aprecieze niste urari de bine, sincere si devotate…

***

In alta zi, cu niste prieteni artisti stateam si povesteam gateje. Vine o artista si se baga in vorba si ea. Vai, de-ati stii cit de greu ne este noua artistelor. Avem o situatie atit de complicata. Nu gasesc nici o solutie la problemele noastre… In primul rind nu stiu cine o pus-o pe ea sa rezolve probleme umanitatii, in al doilea, ce treaba aveam noi cu baiurile lor? Artista nu da inapoi si incepe sa ne explice vag si incoerent despre greutatile vietii care se pot aplica tuturor categoriilor sociale, cu atita rivna, incit ziceai ca numa` artistele trag in jugul necazului si al greului. Apoi zice poate credeti ca vorbesc in general, insa problema e cu adevarat serioasa si ne priveste direct. Sa va dau exemplul lui Van Gogh, care a trait in mizerie toata viata si lumea i-a recunoscut valoarea doar dupa moarte. Toate ca toate, dar din cite stiu io, domnu` Vincent, zugravu` expresionist, era barbat si nu muiere. Dar ce importanta are asta cind artistele is la capatul puterilor si salvarea lumii depinde de posibilitatea ca ele sa-si expuna o lucrare intr-o galerie de pe centru?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu