Unghia degetului mic

Care dintre noi nu s-a aflat macar o data in viata in mijlocul padurii, sau la iarba verde, tinut in loc de la activitati de faptul ca a uitat acasa cine stie ce tacim sau alt utilaj de bucatarie? De cite ori nu ne-am trezit improvizind din te miri ce, o lingura, sau o furculita pentru a duce lucrul la capat? Solutia ideala in cazul celor cu bagaj prea mare ar fi bricegele elvetiene, alea rosii cu cruce alba, care incap lejer intr-un capat de buzunar si contin o trusa intreaga la dimensiunile unui deget.

Pentru cei uituci, care nici briceagul multifunctional nu is capabili sa-l puna in buzunar, recomand cu caldura, daca tot vine vara, unghia crescuta a degetului mic. Unghia este mai utila decit custura, intrucit nu ai cum s-o uiti si in masura in care o ingrijesti e de folosit in aproape orice imprejurare.

Una dintre uzante e strict legata de igiena personala. Unghia degetului mic slujeste la curatarea narilor, urechilor, eventual a matretii si a resturilor dintre dinti. O alta uzanta aminteste de obiceiul aristrocratilor chinezi care isi lasau unghiile sa cresca tocmai pentru a-si dovedi superioritatea sociala fata de muncitori, care folosindu-si la munca mainile, nu aveau cum purta si baioneta la degete. Prin ceva filme am vazut unghia degetului mic folosita la inhalarea cocainei, iar pe viu am vazut un timplar insemnind cu unghia pe scindura, in loc de creion, dimensiunea justa la care sa taie cu fierastraul. Pina la introducerea aparatelor de compostat in mijloacele de transport in comun, biletul era validat cu unghia, iar in ambiente cartofore pina si azi e folosita la “taiatul” cartilor de joc.

Nu reprezint unghia crescuta la degetul mic, insa vazind ca 2 din 3 bloguri fie reprezinta, fie sustine, fie sprijina, fie priponeste ceva anume, m-am gindit sa sprijin si eu un obiect util. De aceea si pun in sidebar pentru o saptamina banneru`. Personal, prefer sa port de grija degetului fara unghie decit celorlalte 20, insa fiecare are avantajele si dezavatajele lui.