sâmbătă, 20 decembrie 2008

XIII

Nu am de zis nimic despre nimic. Da` tin sa ajung la capat de an la a 13a postare. Avem darul, cita vreme nu ne tulbura nimic, sa ne facem griji din orice c…t, altfel prea ne invatam cu binele si ne tihneste. Asa ca am inventat pisica neagra, ceasul rau, nr. 13 si jackpotu` la nr. care e ziua de vineri. No, numa` bine ca desi astern in zi de simbata ce-am scris acum, macar is impacat ca am debitat vineri cea de-a 13a nabadaie virtuala.
Acuma nu ma mai scapa nici Mama Larva, nici mama Nimfa, nici Omida de soarta rea ce ma pindeste. Simt argintul viu cum ma patrunde si cununiile (oare de ce-or fi mai multe, cind io nu ma grabesc nici macar la cea care ma asteapta?)mi se leaga cu nod marinaresc. Mai am o singura scapare, sa trec in miez de noapte de Anul Nou pe sub visc sfintit cu aghiasma de la Ierusalim si afumat cu tamaie de la Viflaim, aprinzind o luminare descintata de zece tiganci in titele goale la rascruce de drumuri nationale neasfaltate. Apoi sa sug 7 beri din gama low, din care 3 la doza, 3 la sticla si 1 la halba, toate din Jermania, care sa-mi ingreuneze ratiunea, sa-mi usureze somnul si sa-mi imputa besinile.
La multi ani!

Sacosa buclucasa si astrul la apus

De citeva zile incoace 90% din stirile gazetelor sportive is despre Jiji, Steaua, plasuca cu coco etc. Numa` bine o stat lumea chitic cita vreme o mai fo` un meci, o competitie, orice, iar acuma, ca sintem in pana de reportaje si activitati, scoatem la iveala bicisnicia din primavara.
Firul ros e simplu. Pe pragul de capat al campionatului de fotbal de anu` trecut cind CFRu` si Steaua se stringeau de grumaz care sa inhate tortu` miresei, domnu` Jiji, pare-se, nu s-o rabdat si o trimis prin ceva slugoi de-al lui o plasa de rafie burdusita cu euroi la jucatorii si antrenorul rivalei CFRului. Nu-i spun pe nume ca l-am si uitat. DNAu` o inhatat plasuca si pe purtatorii ei si s-o apucat sa stringa dovezi cu care sa le dea in crestet faptasilor. Campionatu` s-o gatat, Jiji o plins in pumni a paguba serioasa si tata bicisnicia parea uitata. Da`, dupa vorba din popor, Dumnezau, nu culca-te! Astfel ca oaricine s-o trezit sa urmareasca telefoanele lu` Jiji&Co. si te miri ce-o scapat pe gura tinerii.
Ii destul sa luati de la taraba ziarele, sau sa viriti clicku` pe situl sportiv ca sa va bucurati inimile de sarbatori cu urarile lor de bine. Nu-i bai ca suduie, ca doara toti suduim, nu-i bai ca-s aroganti, ca doara o fo` smeriti, da` oamenii aiestea nu stiu nici grai romaneste. Tat a treia vorba ii dezacord, iar bilbaiala ii la ea acasa. Si mai zic unii de rau despre CFRisti ca-s unguri. Unguri dara, da` macar stiu articula in romaneste. Ciobanasii mioritici extracarpatici nu cred sa fi trecut nici macar de grupa mijlocie din gradinita la cum se exprima.
Dincolo de toate, nu stiu de s-a alege oarice din telenovela asta, ca pare tare autohtona, adica la fel ca si o besina. Face fis si pute, dar ii destul sa deschizi fereastra si s-a dus. Intre timp, io visez la competitii precum Steaua-FC Glina, AS Ciorogarla-Steaua, Unirea Singureni-Steaua, Steaua-Biruinta Gradistea. Dar nu stiu de-oi avea bucuria asta. Oricum, nadajduim ca bine-a fi.

Batausul filozof

Pe cind ma jucam inca cu puta in nisip si ma inhaitam cu bagabontii de pe ulita sa batem mingea de portile vecinilor si sa le suretim capsunile din gradina, desi puscam de vitejie, tat ma cufuream cind unu` mai mare se uita incruntat la mine. De aci o pornit treaba ca daca nu esti in stare sa sari la grumazu` cuiva, aduci pe unu` mai tare. Ba, tu ma bati, da` io vin cu tata, care te rupe. Nici celalat nu se lasa. Ba, daca tu-l aduci pe tata-tau, io vin cu varu-meu din armata care are pistol si va-mpusca pe amindoi. Cind la o vreme gatam de enuntat arborele genealogic, se ajungea la bazatii cu brandu` mare. Si daca io-l aduc pe Rambo, il face praf pe varu-tau cu tot cu pistol…
Dintre barbatii astia cu doua perechi de momite, io eram ala care-l invoca pe Arnold. Arnold minuia pumnu`, brandu`, mitraliera si cureaua lata de ma udam tot de admiratie, desi nu-s muiere. Altii promiteau solemn sa-l aduca pe Van Damme sa ne rezolve baiurile si sa priponeasca vrajmasii ulitei. Pina in ziua de azi nu stiu sa fi venit varu` cuiva cu pistolu`, sau Arnold cu agheu`, dar seara asta credinta mea in el o fo` zdruncinata.
Tocmai ce-am vazut ultima scornire a lu` Van Damme, care mi-o suflat mucii. JCVD. Nu m-am prins decit dupa vreo 10 minute ce vre` sa zica titlu`. Oricum, nu mai e vorba de un Ioan-Claudiu ce salta picioru` la jinjiile cuiva, sau face sfoara si-n afara sistemului solar. Aci domnu` cu brand ii un actor ce cauta un rol ca sa mince si el o scrije` de pita si nu da decit peste productii de duzina. Pierde custodia lu` fatuca-sa, avocatul (jidov dupa nume)il jupoaie de bani si el se intoarce pe plaiurile natale in Belgia, unde cade nevinovat in miezul unui jaf armat la oficiul postal. Van Damme ii lovit, singereaza, plinge, mediteaza filosofic asupra dragostei, asupra rostului in viata, iar la capat ii bagat in temnita fara sa-i ia nimeni partea. Pe linga astea are si el, ca tot omul, o mama iubitoare si guraliva, cearcane si probleme cu unhappy end.
Cu siguranta nu ii cel mai breaz film pe care l-am vazut, dar unul pe care l-am urmarit cu placere. Nu stiu daca regizorul (ce pare araboi dupa nume)o facut un film bun. O facut in schimb unul imprevizibil ce stirneste interesul si curiozitatea. Mie, cel putin.

vineri, 19 decembrie 2008

Primiti cu Inga ?

Iar pentru cei care inca nu au prins miezul Craciunului, sa vina pe baricada strunei, Inga de la Suedia si sa le spuna fara numar cum stau treburile. MiLa m-i, maestre!

Gindind cu gura

Orice afirmatie universala imi da o oarecare stare de disconfort intrucit ma ia fiorul sceptic pe spinare. Cine, Doamne iarta-ma, stie ce fac toti/toate, mereu, peste tot? Is de acord ca exista chestiuni care pot fi enuntate in acest fel, insa is convins si de faptul ca abuzam de ele. Ma bag la citeva exemple sa mai umplu spatiul si sa pierd vremea. A mea si a celor care lectureaza.
Cele mai clasice is ala cu barbatii p*rci si femeile c*rve. Le stie toata lumea(ca sa vedeti ca si io ma scapat la generalizari) si cu toate astea, daca gasim un singur contraexemplu, am dat in cap prostiei unora de a nu respecta niste categorii simple de gindire. Asta nu inseamna ca lumea o sa fie mai buna si iesim din criza economica burdusiti de lichiditati, decit daca lichiditatile astea nu is cumva imbuteliate la flacon.
Pe linga afirmatiilea care miros, de la orice unitate de masura a distantei, a frauda intelectuala, mai is si cele mascate. Nu e de-ajuns sa asezi totul sau toti dinaintea termenului cheie ca sa dai iz de universalitate. De exemplu, zice vorba cintecului de la Vama Veche vreau o buda normala si un dus cit de cit, americanii-s de vina, hop cu chifteaua in gurita lor. Io-s convins ca transatlanticii is cu adevarat vinovati de situatie, insa nu au cum fi toti. Mai is si americanii aia mici cacaciosi si mucosi care inca nu o apucat sa poarte povara vinei buzilor mizere din caminele studentesti autohtone. Apoi scormonind in amintiri, dau de toti politicienii is tilhari. Nu e vorba ca nu e drept, atit ca inca nu stim despre toti ca-s intinati, decit despre a treia parte din ei(cf. Academia Catavencu, nr. de la mijlocu` lui decembrie). Inca unul si ma culc, dupa cum zice datina, aduce ilustrarea tamaduitorilor apartenenti gliei stramosesti. E vorba de dr. Ciomu Spintecatoru` care a sectionat in 3 elemente(nu stiu daca echilaterale sau echidistante) madularul unui subiect. De aci si vorba din popor, asa sa te increzi in doctori! Vorba nu e de doctori si felceri, ci de perceptia lor in mintea omului de bine. Si chiar de nu m-as fi impiedicat de amintirea macelarului medicinist, cine ar putea avea incredere in niste oameni care zac in scoli jumate din viata ca sa-ti bage pe cur supozitoare sau pe grumaz, in jos, pirule?
Inainte sa ma duc sa sifonez asternutul, va indemn sa cascati gura cu mintea, ca nu stii peste cine dai si te face de mindra minune, de ti-e rusine ca ai orificiu intre buze.

Criza panonica

Exista in imaginarul romanesc niste tipologii referitoare la realitatile vecine. Panonice. Si de obicei, intensitatea lor ii invers proportionala cu nivelul cunostintelor despre chestiunea in discutie. De exemplu` guiasu`. Pe unde rasfoiesti o carte de bucate, o rubrica gastronomica la gazeta, dai de traditionalul gulas unguresc. Poate gresesc, insa toti ungurii cu care am comunicat si mi-o pus blidu` dinainte, i-o zis guias si nu gulas. Apoi mai ii fantezia muierii unguresti care strabate cotlonul erotic al creierului masculin si despre care imaginarul a ajuns sa concluzioneze ca are pruna orizontala. Poate de la statul pe saua cailor hunilor in goana catre teritoriile actuale. Mai ii fantezia ca la unguri se traieste mai bine ca la noi(care ii indreptatita oarecum) si nu in ultimul rind ca stau cu ochii pe Ardeal ca pe butelie, sa-l ia inapoi.
Dincolo de fantezii, mai exista si starea actuala a Ungariei. De paralizie. Si nu metaforica. Zeci de mii de oameni din cadrul invatamintului, sanatatii si cailor ferate s-au apucat sa trindaveasca cu pricina, adica sa astearna greva in batatura panonica.
Alaturi de cei pomeniti, si angajatii aeroporturilor din capitala s-au lenevit in semn de solidaritate cu frinarii si deja cind e vorba nu numai de 2, 3 trenuri care nu ies din tara, ci de vrabii metalice care au in spate companii ce pierd bani la fiecare intirziere, ca sa nu pomenim de anulari, trebusoarele stau diferit.
Asa ca, fara sa zaca mult pe ginduri, stapinii nemti ai aeroporturilor din Budapesta, au adus citeva zeci de grecotei cu nas subtire sa rezolve (cel putin temporar)criza. Ungurii au sarit in sus ca piscati de poprika la fundic, protestind. Cu toata dreptatea ungurilor in mina si necazul lor in suflet, tin partea neamtului care decit sa-si spurce obrazul si sa-si fure caciula, mai bine trimite la pascut nea pe circotasii autohtoni care la rindul lor au lasat cu buzele inflamate si jale-n suflet si portofel oameni de bine prin sali de asteptare.
Democratie si UE v-o trebuit, ia de-aci democratie si UE! No, ii bine amu`?

Logofete si artiste

Stau intr-o zi de povesti cu unu` pe care-l cunosc. La o vreme, vine si o bicisnica pe care o mai vazusem pe undeva, cindva, de se baga in vorba. Toata un zimbet, nici nu realizeaza ca intrerupe discutia, si se apuca de vorbit pe linga. Primul gind o fo` sa-i prezint violent nasului ei, fruntea mea lata, da` am lasat-o sa aud ce debiteaza. Asta cu care discutam, nu va spun cu ce se ocupa, dar sa zicem ca-i logofat. Si muierea nu-si afla de vorbit decit despre asta. Haide, putin curaj, nu te lasa! Am ramas nauc si io si logofatu`. Ii ceva competitie si nu ne-o anuntat? Ce il incurajeaza asta? Muierea nu se lasa. O sa vezi ca o sa fie bine. Ai incredere. O sa ajungi un logofat pe cinste. Aci nu m-am rabdat si i-am spus, doamna, baiatu` ii deja logofat de citiva ani. Initial muierea ramine cu gura pregatita pentru para malaiata, apoi fara sa clipeasca zice stiu, asta am zis si eu. Nu am stiut daca sa crut neamul omenesc, uitind un obiect taios in organele ei vitale, sau sa-i pling de mila. Intre timp ea s-o carat. Si bag mina in foc ca s-o gindit la rautatea unora care nu-s capabili nici macar sa aprecieze niste urari de bine, sincere si devotate…

***

In alta zi, cu niste prieteni artisti stateam si povesteam gateje. Vine o artista si se baga in vorba si ea. Vai, de-ati stii cit de greu ne este noua artistelor. Avem o situatie atit de complicata. Nu gasesc nici o solutie la problemele noastre… In primul rind nu stiu cine o pus-o pe ea sa rezolve probleme umanitatii, in al doilea, ce treaba aveam noi cu baiurile lor? Artista nu da inapoi si incepe sa ne explice vag si incoerent despre greutatile vietii care se pot aplica tuturor categoriilor sociale, cu atita rivna, incit ziceai ca numa` artistele trag in jugul necazului si al greului. Apoi zice poate credeti ca vorbesc in general, insa problema e cu adevarat serioasa si ne priveste direct. Sa va dau exemplul lui Van Gogh, care a trait in mizerie toata viata si lumea i-a recunoscut valoarea doar dupa moarte. Toate ca toate, dar din cite stiu io, domnu` Vincent, zugravu` expresionist, era barbat si nu muiere. Dar ce importanta are asta cind artistele is la capatul puterilor si salvarea lumii depinde de posibilitatea ca ele sa-si expuna o lucrare intr-o galerie de pe centru?

Sarbatorile de iarna

O dat duhu` Craciunului buzna si asta ar trebui sa fie o situatie pozitiva, optimista, de bine. Dar am dubiile mele si le sustin.

Neamul romanesc, care s-a nascut crestin si care in acelasi timp beneficiaza de religie nationala ca putine alte neamuri pe rotocolul pamintului, are si procentajul cel mai mare la avorturi in Europa. Doar nu dam in cap nimanui!
Si ca un bun neam crestin ce sintem, asteptam Nasterea Domnului cum se cuvine. Umplem masa de bucate, imbalsamam bradu-n beteala si asternem sub el dorintele cele mai tainice pe care le debitam. Brisca o bagam in porc, cozonacu-l rumenim si vinam colindatorii sa le picuram niste monede ca sa ne simtim vreme de un an mai buni. Am tinut datina stramoseasca. Ca la carte.

Si deoarece nu e de-ajuns sa fim buni, ca sa fim si mai buni, trimitem pe loc o haita de smsuri care contin aripi de inger, lumina, speranta, energie care ne incarca, brad, cadouri, colindatori, zapada si mos.
Dar nici aci nu ne rabdam sa zabovim, caci macar o data in an rivnim sa fim nu doar buni, sau mai buni, ci cei mai buni, pentru ca e Craciun si celor dragi noi le spunem la multi ani(Denisa & Nicu Vesa - Colind pentru copii), intr-un glas cu colindatorii neamului. Ca daca nu acum, numai Sfintul Iepuras ne mai da prilejul sa uram de bine VIPurilor din viata noastra. Celelalte 363 de zile ale anului nu au puterea sa rasfringa gindul nostru anemic si plapind.
Sa aveti cu totii sarbatori de iarna fericite!

vineri, 12 decembrie 2008

Aniversare cu urare


La aniversarea celei de-a cincea postari, in primul rind, imi afirm statutul politicaly uncorect care-mi permite sa va urez despre nostalgia originilor sau sa va string in brate dupa bunul plac si nu dupa merite care si-ar aroga singure pozitii privilegiate. Linistiti stati, nu de alta, da` si de astern asupra spinarii cuiva blesteme sau ocari, o fac tainic, de sa nici nu stie de unde-i vine gustul amar din cerul gurii. Toate astea mi le permit fara picur de rusine si regret, intrucit este blogul meu de la Dumnezeu, e postarea mea de la Precesta.
Apoi, dincolo de binele si raul acestor isterii cu tilc, ma simt dator sa-mi explic mie in primul rind de ce scot arma din dotare, din teaca si o bag virtual si cu furie in cavitatea bucala(a.k.a. gura) celor care ma calca pe bataturi…
De cind am asternut piatra de temelie a habitatului virtual, m-am trezit dinaintea moralistilor de serviciu care s-au smintit citind cuvinte care zic pe nume genitalelor lor. Evident, nu am intentionat niciodata sa fat un blog erudit pentru inteletualii de jucarie si nici nu am avut de gind sa ma castrez. Nici fizic, nici rational. Cui ii e rusine ca are bijuterii, sa bage secera la slitul propriu si personal si sa-i imprime o miscare circulara intensa. Dar nu o s-o faca si stiu motivatia.
“Hotul striga: hotul!” zice vorba din popor si mai bine ca aci, nu cred sa se aplice. Io, ca omul necajit, sug cotidian citeva beri sa-mi adorm jalea si sa-mi stimulez voia buna, fara sa intretin relatii sexuale cu meciul nimanui, pingarindu-i intimitatea. Misionarii bunelor maniere se fac prastie de 2-3 ori pe an, devastindu-si cotetul si zonele adiacente sub pretextul: ce ma-ntere`, ii chef, nu? Ca a doua zi totul sa reintre in normalul fatarniciei si sa fie data uitarii rabufnirea nefireasca. Nu ma rabd sa tac si asupra celor care avind cocosel pus la clocit pe oua, se joaca de-a metrosexualii unde nu se cuvine, ca mai apoi, lepadata uniforma, sa interpreteze rolul tribunalului moravurilor.
Fetelor cu 3 picioare, lepadati efervescenta!

Mens otiosa in corpore sano


Sportivul roman are spirit de competitie. Mort. Iti da nas citeva clipe numa` bine sa apuci sa prinzi nadejde, dupa care te lasa ca la alba-neagra cu buzele inflamate. Am observat asta la rugby, la fotbal, la handbal. De restul m-am preocupat prea putin. La rugby avem nationala de tineret care cistiga campionatul european si nationala de batrinet al carei unic cistig e participarea. Avem folbalisti care ajung sa se imbuibe de la masa bogatilor, ca sa reuseasca in timp relativ scurt sa devina abonati la cantina saracilor. Ultima care-mi sta in gusa e adunatura de veverite handbalistice care o rupt fisu` la lesbiencele daneze si-o smerit alte neamuri ca sa se faca de mindra minune cu niste impiedicate. Cata casa, ca sinteti veriga slaba!
In situatia asta fie te-apuci si faci pasiune pentru o haita sportiva straina, care nu tare are cum sa-ti reprezinte simtamintele quasi-patriotice sau macar de apartenenta, fie promovezi alte sporturi.
Un sport national cu mare trecere ar putea fi Nu te supara, frate! Se organizeaza pe de-ascunsu` un campionat intern, se aduna un lot de minuitori cu zarul si miscatul pionului pe tabla de joc, dupa care inviti strainii la competitie. Cum strainii nu stiu de buimaci ce si cum, ii facem scurt si luam mondialul. Apoi ne retragem, nu cumva data viitoare sa ne biruie dosnic.
Propunerea a doua aduce Pacaliciu` in prim plan. Facem si aci campionat mondial de Pacalici masluit cu arbitrii. Astia nu au alt rost decit sa-i penalizeze pe straini. Ideea de baza e simpla. Strainii, orice ar face, gresesc, noi, orice am face, facem bine. Astfel le luam fata si aci.
Inchei cu Bambilici mecanic. Pentru ignoranti jocul functioneaza in felul urmator. Te vezi cu unu`, il saluti, il intrebi una, alta dupa care ii zici Ma, zi un numar! Asta zice x, sau xyz, nu conteaza, orice numar. Tu zici x+1, sau xyz+1 si l-ai facut.
Daca nici cu astea nu ne scoatem din c…t, numa` euthanasia ne mai vindeca.

Iarna nu-i ca vara... ii mai bine


Am zacut intr-o noapte calare pe computer pina catre dimineata belind ochii la citeva filme penale numa` ca sa nu ma bag in astenut la hodina. Pe cind pleoapele mi se cuplau fara stirea mea, aud de-afara gemete. Ma gindesc dintr-una, ca-n vremurile pe care le traim cine stie care barbat isi altoieste muierea in zori, prin locuri publice. Stau chitic sa vad cum se-ntinde firul ros in continuare cind muiere iara ohhhh, Dumnezeule! Hopa, ca nu-i a buna, ma gindesc. Muierea racneste ca din gura de tiritoare…sau tiritura…si io sar ca fript de pe scaun in fereasta. Afara, bezna ca-n rect si ceata. Da` ca prin minune tocmai supt un felinar era in plina desfasurare nu violenta domestica, ci copulatie salbatica.
Am ramas initial nauc, apoi m-am foit in geam sa vad mai cum trebe. El, in picioare, cu hanorac, fular si sapca-n cap, ea tolanita pe spate ca un carabus si imbracata tot de iarna. Iesea un abur din ei ca de la palincie cind se duc monturile la fiert, ca era frig afara de lacrimam turturi. Io am crezut ca imperecheri rezistenta is numa` in documentarele cele de pe net cu 3 necunoscute, insa astia doi mai din dragoste mai de frig o introdus intregul in fractie catre o jumate de ceas. La o vreme m-o umplut pe mine frigu` si am inchis geamu`, dar ei o ramas inca pe baricade.
De nu s-o racit la ovare cit o stat latita pe beton si s-o intimplat cumva de-o ramas fata ceia gravida, cind gata de clocit si-i vine sorocu` cred ca scoate la interval un lapon. Sau un pinguin.

La pravalie


Am fo` astazi la pravalie sa ieu niste sticloante de grupare OH ca rezerva din camara era in pragul crizei. Si cum umblu io printre rafturi si produse cu sclipici, care ieu vederea si mintile consumistului ce zace tainic in fiecare, picioarele mi se opresc dinaintea perfuziilor cu hamei. Insfac la repezeala meniul de weekend si purced spre casierita. Inaintea me, o muiere cu prunci scoate din cos carne, brinza si verdeturi. Ca gospodina. Io, indarat, scot voia buna la ambalaj si ma rusinez oleaca de faptul ca lumea serioasa achizitioneaza responsabil, iara io ma desfat fara griji. Si-n toiul cugetarii mele, sare unu` dintre pruncii muierii, de ma calca si nu se opreste decit la stalajul cu jucarii pentru animale, unde da de-o buha mov. Ma-sa pruncului nu ave treaba, ea era ocupata cu cosarca in vreme ce dobitocu` ala mic imburda cu umbrela produsele sa ajunga la buha. Mi-o vinit de hire sa-i spun la muiere doamna, vezi ca pruncu` face paguba in bold! Da` cine stii ce animala era si ma trezem ca-mi sare la grumaz de ce-s cu ochii pe odrasle, ase ca am tacut chitic.
Si-n timp ce io-mi promiteam in gind, de-oi ave prunci cindva, sa fac bine si sa stau cu ochii pe ei ca pe butelie, sa nu ma faca de mindra minune doborind prin pravalii buhe de guma, muierea o rezolvat problema eficient. L-o asteptat pe prunc sa aduca buha la casierita, i-o luat-o din mina si l-o pus sa aleaga intre buha si cioco`. Dinaintea dilemei, o lepadat ficioru` buha in raft si nici nu s-o uitat inapoi.
Io fara sa vreu m-am apucat iar sa cuget cum ar fi de m-ar pune si pe mine muierea, nu aia din bold, ci aia de-acasa, sa aleg intre bere si pasare. Nu neaparat de noapte, altfel de pasare. Mai mica. O pasarica…ce-as face oare?

Blogging process starting at xx x


Eram tare linistit si tocmai ce-am apucat sa prind oleaca de radacina, cind o vinit sa ma goneasca din habitat. Nu tare am avut ce sa zic si dinaintea unor haitasi profesionisti e mai bine sa taci si sa cauti adapost altundeva decit sa te iei de grumaz pentru o chestiune de principii, cind unicul principiu al haitasului e autoritatea.
Parte din vina o duc in circa, nu de alta, da` gindind sa adun in batatura ceata aleasa, am slobozit fara grija pe poarta si mascarici in cirja, cu creasta gelata, care dupa ce s-o desfatat cu bucate alese pina s-o birnit, acuma trintesc blidul de masa si racnesc Mincare de porci! Si nu o fac ca sa isi bata joc de mine, ci pentru ca imi vor binele. Deoarece, unii cind iti vor binele, te patrund nefiresc pina iti produc hemoragie interna, stiindu-se ca a lua singe unui bolnav nu-i poate dauna, ci-l pune pe picioare cit ai zice sternocleidomastoidian.
Asa ca, de cumva nu v-iti rabda si iti ajunge si aci, va doresc, pe linia de gindire a menestreilor brazilieni autohtoni, nimic altceva decit sa ma vedeti impacat si tihnit, deoarece nu sinteti vrednici nici macar sa va vreu raul. Iar in alta ordine de idei, is recunoscator ca existati si ca va cunosc ca sa va am mereu pilda vie… asa nu se face!