marți, 29 decembrie 2009

Mic tratat pentru labari rafinati

Ce lecturati in continuare as fi vrut sa fie scorneala mea, insa am fost facut partas la ea de catre un prieten cu nume taios, asa ca meritul ii intreg al lui. Io nu fac altceva decit s-o impartasesc altora pentru zidire si folos.

Vine o vreme in viata fiecarui barbat cind dragastos isi cuprinde in palma madularul cu scopul de a face lumea mai buna. Nu stiu daca e lucru bun sau rau, insa bicsnicia se intimpla. Nimeni nu se poate impotrivi. Insa de aci incolo decizia de face o chestiune de onoare, sau doar o laba trista din situatia creata, apartine fiecaruia dintre noi. Pentru ca a freaca madularul in palma precum stramosii frecau pietre sau lemne laolalta ca sa faca foc, dincolo de placerea personala aduce cu sine si responsabilitati. Masturboi poate fi oricine, insa labar cu pedigree doar putini is alesi sa fie.

Odata realizata autosatisfacerea, se impune o conduita noului muncitor manual. Asta consta in a patra un ritm. Dupa cum zice rinduiala once a bitch, always a bitch, asa si cu laba oncea a wanker, always a wanker. Cine abandoneaza nu e vrednic sa fie numit labar.

Asadar we have a situation here si asta consta intr-o apucatura care necesita constanta. In viata shit happens, si nu toata lumea are vreme sa lucreze cotidian. Nici un bai. Ce am pierdut azi, recuperam a doua zi. Cu rivna si tarie, procesul de desavirsire merge inainte. Aci apare insa piatra de poticnire a multora. A recupera insemna a face dupa vremea stablita ceea ce se cuvenea facut inainte. Nu functioneaza anticiparea poverii. Adica cel aflat la level 1 de laba, asta insemnind 1 masturbare zilnica, nu poate savirsi 2 faradelegi cu gindul la ziua de maine. Odata facute 2 labi in aceeasi zi, se trece automat la level 2 si deasemenea la plinatatea statututului care are ca motto: dimineata cind ma scool, dau o laba de control, seara cind merg la culcare, una de verificare.

Laba nu-i o chestiune in care se regasesc disperatii si singuraticii, ci un act matur, responsabil, creativ si complex. Nu degeaba domnu` Billy Idol o numeste dancing with my self.

miercuri, 23 decembrie 2009

Ti-as intra la inima

Prin liceu cind citeam jurnalul lui Dave Cooper, carte legata de serialul Twin Peaks, am dat peste o zicala ce parea cool si merita tinuta minte si de recitat la ocazii linia care departe geniul de nebunie e adesea foarte subtire. Mai incolo am realizat ca nu doar linia dintre geniu si nebunie e subtire, ci si alte linii despartitoare.

Acum citiva ani, Michele Placido, cunoscut la noi ca domnu` comisar Cattani Corrado, juca intr-un film Il posto dell`anima (Locul sufletului). Fiind seful unui sindicat dintr-o fabrica ce urma sa faca concedieri masive, lua apararea muncitorilor si sarea la grumazul stapinitorilor. Miezul unuia din discursurile sale era astia vor sa ne futa in cur, isi bat joc de noi luindu-ne sufletele.

Pare ciudat sa identifici locatia unei realitati spirituale in concret, insa deseori sufletul este asociat inimii ca izvor al sentimentelor. Vorbim de iubire si alte stari de spirit, insa le simbolizam prin inimioare. Ceea ce-mi parea ciudat in concluzia filmului lui Placido, am gasit in hi5ul mioritic confirmat de catre o tinara de geniu. Pentru a ajunge la inima cuiva, trebuia intrat prin cur.


Daca zicala din Twin Peaks trata strict planul intelectual, in urma investigatiei personale, am realizat un transfer in plan material. Linia care desparte curul de inima e adesea foarte subtire. Si odata concluzia trasa, poate ar trebui ca tinerele sa fie mai intelegatoare cind junii ce roiesc in preajma lor le privesc insistent bucile. Nu vor altceva decit sa le intre la inima.


sâmbătă, 19 decembrie 2009

Simplitate & simplism

Intr-un film cu harai, pistoale si ostatici, o haita de banditi sechestreaza un metrou si fac fapte de vitejie cu navetistii cacati la cur. Unul dintre navetisti are un lefton pe care chateaza cu pizda la care futea. La un moment dat, desi tiritura vedea ce se intimpla in metrou, porneste discutia urmatoare:

-Te iubesc atât de mult.

(Labarul tace milc de spaima teroristilor.)

- Ma auzi ?

- Da.

-Adica... ma iubesti si tu ?

-Sincer, nu pot vorbi momentan.

-Tot ce trebuia sa-mi spui era... da ! E mai putin de spus decat ca "nu pot vorbi momentan".

Filmul, care altfel ii o laba, pentru dialogul de mai sus merita toata aprecierea. O fi fantezie in proportie ridicata, insa alea 20 de secunde in care au loc replicile is realitate 100%. Multa lume le-a patit, chiar daca nu intr-un metrou in care bagabontii stau ciucur cu amele spre capul ghinionistului.

Da, muierea are dreptate. Intrucit fiinta simpla, se regaseste in simplism mai mult decit in simplitate. E mult mai usor sa spui DA, decit nu pot vorbi momentan, insa dincolo de asta exista o diferenta de perspectiva. Cam ca si aceea a intilnirii cu nevoiasul care-ti cere pomana si in loc sa-i dai peste, mai bine il inveti sa pescuiasca. A da peste cuiva, sau a spune DA, este mai mult decit simplu. Dar e impotriva firii sa o faci permanent. La fel cum e cel putin imatur si iresponsabil sa astepti sa primesti permanent. A intelege ca momentan nu se poate vorbi si ca e nevoie pentru a minca sa inveti sa pescuiesti e de bun simt elementar, iar nepriceperea ar trebui pedepsita. Nu incuviintez violenta decit daca e justificata. Acesta este unul dintre motivele care o justifica. Deplin.

duminică, 29 noiembrie 2009

Pygmalion autorizat, caut Galatee

Cind am citit io in vremea tineretii despre domnu` Pygmalion care se indragosteste de lucrarea mainilor sale am ramas nauc. E mare lucru sa ai indemina si sa vezi cum de sub dalta proprie iese minunea. E normal sa prinzi drag de ceea ce-ti reuseste, mai ales ca ai investit timp si simtaminte, insa chiar sa ti se inmoaie genunchii mi se parea un pic peste putinta mea de pricepere.

Apoi mi-o virit careva in canalul auditiv ceva remarca de-a lu` Michelangelo referitor la sculptura. Ceva de genul ca in fiecare bloc de marmura, opera zace ascunsa. E de-ajuns sa inlaturi ceea ce este in plus ca sa scoti la lumina minunatia. Daca prima nazbatie mi-o incruntat sprincenele, gaselnita renascentistului macaronar mi s-o parut pirtoasa rau. Hai, ca la prima punem botul ca e mitologie sau literatura antica, insa tovarasul Buonarroti fie era muci cind o scos magareata pe gura, fie o vrut sa ia ochii unui tinerel pingaribil.

Mult dupa mitologie si renastere, in postmodernism, artistii adopta tehnici noi si surprinzatoare la superlativ. Daca artistul, sa-i zicem clasic, izbea ciocanul de dalta pina contura opera, azi, nu se mai confrunta deloc cu estetica exterioara, carevasazica forma. Artistul contemporan, asemeni unui Neghinita al artei, izbeste in continuare preocupindu-se de miez, de interior, pentru ca adevarata valoare izvoreste de-acolo pentru a se rasfringe in afara, dinaintea privirilor nesatioase ale consumatorilor de estetic.

Daca doresti sa fii sculptata frumos in interior, sau cunosti pe cineva care tinjeste, lasa un offline, ca io ascut dalta intre timp. Cu mina dreapta.

duminică, 15 noiembrie 2009

Peltici, gingavi si dislexici

Stiu pe unu` ce are o bunica unguroaica. Din Ungaria. Si bunica-sa vorbeste romaneste cum vorbesc ungurii, ceva de genul trebe la mine, am dat cu seama etc. Asta pe care-l stiu io, in loc sa vorbeasca cu buna-sa cum ar trebui, ca sa prinda si batrina 2 cuvinte si sa se inteleaga mai bine cu el-care nu vorbeste ungureste-ii convins ca ea pricepe doar romana stilcita. Asa ca in loc s-o intrebe vrei ceva de mincare, o ia cu vrea mincare la tine­? Nici nu-i de mirare ca biata muiere se simte-n limba romana ca intr-un labirint. Cu profesori din astia nici nu ai cum sa nu te impiedici de fiecare treapta.

Am priteni ale caror iubite, cind vor sa fie calde si intime, incep sa converseze ca niste dislexice. Sint bloscuta ta, pune-mi pelnita sub capsol... Amorul e doar pentru oligofreni si retardati? Ca adulti si persoane fara handicapuri in vorbire nu putem socializa intim? Colac peste cucul armenesc, in loc sa-si duca la un control medical iubita, sau sa-i dea papucii, mai cunosc dobitoci carora li se fute arcul limbii dupa ce femeia le descinta peltic in asternut. Asa am realizat ca e contagios cicatul asta si daca la o femeie nu-ti pasa ca se manifesta, la un barbat da urit pe dinafara. Cu ce tupeu vrei sa ne betivanim impreuna si sa vorbim despre pizda si meciuri, ca dupa 3 beri sa-mi strigi hai CFL, hai Lapidu`, hai Unilea Ulziceni? Am observat ca barbatii astia is cei care fara muierea lor prin preajma se arata cei mai cocosi. Ii arat io cine-i barbat in casa. Dinaintea mea trebe sa taca... Cum apare muierea, se manifesta si simptomele. Masculul devine gingav. La cheie.

In general lumea vorbeste cu copiii mai rau decit cu animalele de companie. Vezi paragrafele anterioare. Daca e mic si face greseli de vorbire, nu trebuie sa le faca si parintii pentru a simpatiza cu el. E ca si cum, sanatos fiind, ti-ai trage piciorul dupa tine la sectia de ortopedie doar pentru a-i face pe pacienti de acolo sa se simta in largul lor.

E destul sa-i vorbesti copilului corect si in timp isi revine. E calea cea mai simpla. Rezolva natura. Cu cit ii vorbesti mai stilcit sub pretextul afectiunii, cu atit e mai probabil ca la 5-6 ani sa fie inca tinta bataii de joc a colegilor. Starea aparenta de normalitate si confort in oligofrenie pe care unii incearca s-o induca copiilor e o iluzie daunatoare. Firesc ar fi sa ajuti copilul sa ajunga la normalitate aratindu-i chipul normalitatii, nu spunindu-i ca fecalele-s ciocolata.

joi, 29 octombrie 2009

Manele feroase

Desi ii mare lucru sa te imbulzesti la concert ca sa vezi in carne vie pe cine ti-e drag s-asculti in boxa, io nu am tragere defel catre astfel de adunari populare. Oricum, de-a fi cindva sa marc banu` si sa ma inghesui cu plebea dinaintea scenei, la un concert de asta as vrea sa merg.


Nu stiu cine o facut poza, da` ii barbat, chiar daca ii femeie. Io am luat-o de pe un site care s-o stampilat pe ea si astfel m-o facut sa pierd 15 minute cu Photoshopu`ca sa sterg stampila. De aia nici nu le pomenesc numele, ca o fost sugaci. Na, reclama din cute!

joi, 8 octombrie 2009

Ce cauta americanii in Irak

Ce cauta americanii in Irak? Ce cauta celelalte trupe acolo? O fost cumva apelati la 911, sau 9/11 cum le place lor sa creada? De ce nu o venit unde o fost asteptati cu sufletul la gura 2 generatii la rind, adica la noi si s-o dus in curu` lumii sa-si propovaduiasca pacea globalizanta? Am vazut cindva pe net un afis ce zicea bombing for peace is like fucking for virginity si mi s-o parut miezul intelepciunii. Altora li se pare diferit.

Eram cu un prieten si cu femeia linga care s-ar aseza si nu stiu cum s-o pornit povestea cu americanii si razbelul. Io am tacut pina muierea o scos besina pe gura. E absurd sa fie retrase acum trupele din Irak, intrucit s-ar produce un dezastru. Cind am intrebat la ce se refera o zis ca noi nu pricepem nimic, deoarece sintem rasisti. Io nu vreu sa batjocoresc muierea nimanui, insa daca tot casti gura, conecteaza arcul limbii si la ratiune din cind in cind. Nu trebe sa-mi accepti ideile precum pruncul laptele din tita mamei, insa argumenteaza macar ce afirmi.

In primul rind nu stiu sa existe o rasa americana, pe care desconsiderind-o sa te autoexpui ca fiind rasist, apoi terminarea onaniei militare din Orientul Mijlociu nu cred sa se sfirseasca intr-o invazie masiva a tarilor Europei, sau a americii din partea musulmanilor. Si nu de alta, dar invazia s-a produs deja. Germania are citeva milioane de turci(stiu, nu-s aceeasi chestie cu irakienii, nu-s nici Orient Mijlociu, dar de invadat o invadat), iar ca minoritati in alte tari europene, muslimii isi bat madularul de buzele tuturor cu pretentiile emise. Dincolo de asta, nu prea ii vad aliniati precum personajele din Tiganiada, cu animale, perne si borcane sa porneasca la stramutare/invazie in toiul noptii.

Tilcul e oarecum altul. Daca ai un pisic la care ii futi piciore in burta constant, e normal sa se nasca in creierul tau bolnav intrebarea bai, daca nu-i vir papucul in abdomen in continuare, poate crede ca m-am emotionat si sare sa ma zgirie. Asa ca solutia vine de la sine. Fute mitul in jinjii pina ii vine acru in cerul gurii si astfel nu i se isca idei razlete in crestet.

M-am uitat seara asta la ceva film de kkt referitor la martirajul soldatilor americani in Irak. Un soldat cade la datorie(?!) si domnu` colonel de la Quantico ii insoteste copirseul in satul natal. Peste tot lumea il intimpina cu pretuire si intelegere. Toti ii fac mici favoruri, pina si pe cale, partenerii de trafic isi descopera teasta si aprind farurile la masini.

Nu stiu exact pe cine trebuia sa sensibilizeze filmu`. Pe mamele care-si pierd pruncii la citeva mii de km, pe alte mame sa-si dea pruncii la moarte peste mari si tari, pulimea care citeste doar revista parohiei? Ramine un dubiu in mintea mea si un iz de compatimire. Cit de prost trebe sa ajungi pentru a-ti pierde viata in numele unor lozinci, a unor culori si a unor idei fara argumente pertinente care sa le sustina? Exista acum citeva luni pe fosta blogoree, actuala ftw(fuck those whores) ceva campanie ca sa fii COOL, tre` sa fii viu. Mi s-o parut o laba, insa titlul e adevarat. Si se potriveste si la ce-am zis eu acum.

Asadar, ce cauta americanii in Irak? Ce cauta celelalte trupe acolo? Cred ca incearca sa fie COOL, atit ca nu toti reusesc sa ramina vii...

miercuri, 30 septembrie 2009

Discernamintul pizdei

Am ascultat mai demult o farsa buzduganoasa cu mireasa care in noaptea nuntii se fute cu ala care-o furat-o. Am zis ca asa ceva se poate intimpla doar in urma unui scenariu intocmit, nicidecum in realitate. Nimeni in noaptea nunti, cind se arata dinaintea neamurilor si prietenilor cu cine ar dori sa-si petreaca viata, nu poate fi capabil sa copuleze cu o alta persoana pentru a juca din urmatoarea zi rolul sotiei/sotului cuminte si de omenie.

Pe mireasa din farsa de la radio n-am intilnit-o s-o intreb fa, esti curva, sau iti lipseste ceva element esential din instalatie? Am intilnit in schimb printre bloguri pe una care promite sa-i calce pe urme. Problema e simpla. Ea are prieten, il intilneste pe Victor si uitind de prieten se imperecheaza cu Victor. Acesta ii zice ca nu are vreme de pierdut, ci numai de inmuiat biscuitele in lapte, dar tinara nu-l baga in seama. Victor o patrunde, o orgasmizeaza multiplu si ii da pace. Tinara isi pierde centrul de greutate si pentru a-si plinge pierderea, pune pe picioare blogul. Am creat acest blog pentru ca sunt trista de multa vreme si nu am cu cine sa vorbesc. Deci acest blog e pentru el, pentru VICTOR!

Pina la urma, fiind prunci ai democratiei si ai libertatii, nu sintem trasi la socoteala pentru toate dobitociile pe care le debitam, dar in limitele bunului simt se naste intrebarea: daca te doare in patina de prietenul tau, la ce cicat mai stai cu el si rivnesti la Victor?

Am incercat sa ma despart de prietenul meu din cauza lui, el sufara din pricina lui Victor si nu merita! I-am spus clar: "Trebuie sa ne despartim. Il iubesc pe Victor!", sarmanul a plans ca un nebun si simteam pentru el ceea ce simtea Victor pentru mine: mila! Eu sunt inca cu prietenul meu care sufera enorm stiind ca desi stau cu el ma gandesc deseori la Victor chiar daca ma prefac ca totul e ok! Asadar prietenul e un fel de pula proasta cu chip. E placut sa-l vezi gravitind imprejur, insa nu merita osteneala de a-l baga in seama.

Am incercat sa imi alung durerea ascunzandu-ma la pieptul prietenului meu care ar face orice ca sa ma faca fericita! O data eram asa de deprimata incat mi-a spus: "Suna-l daca te face sa te simti mai bine!" In optica asta inteleg si atasamentul prietenului, dupa vorba din batrini cine se-aseamana, se-aduna. Linga o proasta, numai un mononeuronic se poate simti bine.

Situatia tinde sa se destinda in gama minora a unui lament ai promis ca nu o sa ma mai doara…ai promis. Auzi, domnisoara, daca si dupa citeva luni doare, nu e vorba de boala sentimentala. E prostia cea care doare. In stare pura, nediluata, neamestecata.

Aici puteti pune sare pe rana domnisoarei. Cu pumnu`.

luni, 21 septembrie 2009

Obligatia de-a vota

Nu prea ii agreez pe insii ce o stat cu nasul la curul cuiva care parea luminat, o simtit o besina cu potential de idee mareata si isi fac un scop in viata din a propovadui acel pirt mental. Dupa ce o cules informatia de pe buzele intelepte, pornesc orbeste spre un fel de tara sfinta sa faca noi adepti si sa sanctifice gliile ratiunii necunoscatorilor.

Introducerea e un fel de cufureala cu bulbuci care nu zice mai nimic despre gindul care m-a atins neplacut si anume dreptul cetatenesc de a vota, devenit in optica unora obligatia de a participa la soarta tarii. Mi-amintesc din pruncie cum imi insoteam parintii cind era de pus stampila pe fituica ce urma sa stabileasca mersul lucrurilor si tremura carnea pe mine de emotie. Votam in locul ambilor parinti si ma simteam important. Nici nu aveam floci la pula, dar chibzuiam la rinduiala patriei.

Apoi m-am trezit major si pofta de-a stampila numele unor tilhari mincinosi mi-a trecut. Preferam sa fac hemoroizi la gaoz decit sa ma stiu responsabil pentru ascensiunea politica a unor bisnitari. Totusi m-am scapat acum 4 ani la urna, cu constiinta pubertului intirziat care mai crede in Johny Bravo si acum ma caiesc de gestul meu fara judecata. Nu ma pricep la fotbal, nici la masini, nici la femei, iar la politica, cu atit mai putin. Ce am realizat totusi, este faptul ca Basescu avea dreptate cind il intreba(retoric?!) pe Nastase ce zici, Adriane, ca romanii si acum au de ales tot intre 2 comunisti? Citatul e aproximativ... Nu e vorba doar de comunisti, securisti si teroristi, e vorba ca romanilor li s-a oferit sa aleaga mereu nu intre bine si rau, ci intre rau si raul minor, ceea ce in principiu e un fel de a alege intre cufureala si cicat.

Nu stiu in ograda altora cit is de breji nominalizatii de pe buletinele de vot si nici nu ma preocupa brazda lor. Ma preocupa propovaduitorii de care pomeneam la inceput. Aia care daca le scapi pe gura paragraful anterior, te scuipa in fata. Cum indraznesti sa renunti la dreptul tau de cetatean liber? Stii ca strabunii nostri si-au dat viata ca tu sa poti vota? Nu stiu, si ma doare in pula, domnii mei. Iar atita vreme cit e vorba de dreptul meu, nu vad ce va fute pe voi grija asta. Io nu am cerut nimanui sa moara pentru nimic si daca as fi facut-o, probabil, m-ar fi injunghiat. Nu ma intereseaza cine pentru ce o murit, ma intereseaza cine face ceva concret pentru mine acum.

Pina la alegeri mai is niste luni de curvasareala electorala si propaganda carbogazoasa. Promisiunile incep sa picure. In curind o sa curga. Dincolo de scepticii potrivnici, mai is si cei fara ocupatie carora doar speranta la mai tine de cald si foame. Domnilor politicieni, dati-le paine si circ, sa mai aveti si domniile voastre de unde stringe de-un Lamborghini, ca doar nu-ti merge cu troleul la serviciu.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Un cap in inima

Pe linga afirmatiile suparatoare de soiul toti barbatii is porci si toate femeile-s curve, am prins din zbor si varianta barbatii-s mai rationali, iar femeile mai simtitoare. Decit sexul opus. Rational inseamna, in principiu, a folosi capul si asta ne aduce dinaintea primului impas. Care din cele doua? Ca desi cel de pe umeri ar trebui sa gazduiasca ratiunea, miscarea ne este imprimata deseori de celalalt. Oricum, nici femeile sa nu stea linistite, ca desi toata lumea crede ca au doar o inima, deci nu ar fi loc de dubiu in ceea ce le priveste izvorul simtirii curate si neintinate, am gasit exemplarul feminin care sa arunce saminta indoielii in capul (care din ele?) oricarui barbat.

Asadar, pentru toti cardiopercutorii, urarea mea din inima: Pina-n inima!




miercuri, 9 septembrie 2009

Nobelul pentru descintatoare

Am scris acum citeva luni despre vrajitoare si tamaduitoare si ce-o facut oamenii din breasla asta cinstita din bietul gospodar indian care si-o pingarit fetele la indemnul binefacatorului. Nu mi-o dat pace subiectul si rasfoind o Povestea mea, am dat si peste anunturile cu maiastrele minuitoare de bagheta. Si aci treburile is ca la sex. Daca intr-o vreme era bazat cine pingarea firesc, sau era pingarita firesc, la fel ca magia alba, acum e mai trendy sa te dai iubitor de gaoz, respectiv sa practici magia neagra. In scopuri bune, desigur. Una care o vrut sa nu ramina defel pe dinafara, o zis ca ea baga si alba si neagra, magie sa fie, asadar un fel de bi.

Oricum, nu restructurarea magiei tiganesti autohtone in vremi de criza globala ma framinta pe mine, ci faptul ca dupa atita chin si sudoare, specialistele “fara numar”, desi toate-s “nambar uan”, o ajuns sa fie recunoscute international. Hai ca, pina vorbeau ele de fusul de aur si slobozul balaurului nimeni nu le baga in seama, insa in numarul de saptamina trecuta din Povestea mea una din vraciuitoarele astea era prezentata ca si cistigatoarea premiului Nobel la tamaduiri, dezlegat de cununii, vraciuit si descintat.

Dincolo de orice reticenta, premiul Nobel e premiul Nobel si scepticii is invitati sa-si dea pumni in oua. Poate cistiga si ei Nobelul la automutilare.

duminică, 6 septembrie 2009

Aproape am comis-o nefiresc

Pe vremea cind inca nu ma durea capul si nu apucasem sa ma leg la el, insa mi-as fi atirnat macar un plasture, era sa ma compromit nefiresc la un concert. Pornisem de la tara cu un prieten si cu una din trupele ce urmau sa umple de bale microfonul. Nu ne ajungea nimeni cu un kkt la nas ca eram in compania alora ce racneau si rupeau camasa de pe ei in vazul rockeristilor. In sala de concert, un fel de camin cultural, zaceau puscatii marini pe linga pereti, ca mustele. Era adunatura serioasa,ca la 40 de suflete, toate dark, cu iz de satanism rural, pleata lunga si soioasa si clondire nenumarate cu continut OH.

Io, cind am vazut atita muiere fara morala si princip`, am zis gata, aci-i de mine, sigur pun mina pe-o tita calda si gura-mi capata sarut. Toata treaba era sa stau blind pina copilele desertau sticloantele, dupa care sa mai misc nitel pleata si sa atac prada pe cind incepe sa se clatine. Asteptatul nu era o problema ca si asa nu aveam ce face, insa partea cu atrasul atentiei si vinturatul de pleata ma preocupa serios. Io trageam sa am creasta paroasa, mai ceva decit sa fiu bogat, da` nicicum nu puteam de grija parintilor, care de cum vedeau ca ajunge parul la virful urechii, numa` ce aduceau in vizita, ca din intimplare, frizerul p-acasa. Si io atita eram de pornit ca l-as fi lasat sa-mi ia un borcan de singe, numa` sa nu se atinga de parul capului... da` n-aveai cu cine.

Dincolo de necazul meu, in miezul concertului, cind era cupleraiu`(cupraraiu`) mai lat si mai adinc, si io dadeam din cap de era sa-mi sara de pe grumaz, numa` ce simt o mina tandra pe spate si un cap ce se pleaca lin pe umarul meu de metalist fara pleata. De spaima am ramas locului fara suflare, iar cind m-am dezmeticit si-am bagat de seama ca parul de pe crestetul ce-mi sprijina umarul era negru ca abanosul si cirliontat ca lina de pe mioara, am avut erectie spontana. Cel putin in suflet, daca nu in trup.

Si cu bucuria ciucur in intreaga faptura am oferit mai de musai ca de voie buna umarul meu crestetului ostenit intru nadejdea rasplatei. Am avut io rabdare cam 20 de minute da` cum s-apropia vremea ca programul cultural-artistico-satanic sa se gate, numa` ce ma desprind nitel de catre firava faptura si dau pe-ntunericul cela adinc din caminul cultural sa-i mingai chipul si sa-i caut sarutarea. Si aci o fost binecuvintarea ca nu am inchis ochii in cautarea clipei romantice, ca la atingerea obrajorilor am simtit in palma smirghelul barbii nerase a blajinei fapturi. Din toata candoarea si entuziasmul erosului clocotind in mine, am cazut in halba urii si l-am impins gratios pe musafirul umarului, care fara punctul fix de sprijin s-a oprit doar pe podea, de unde nici n-o mai apucat sa se ridice de ostenit.

Acasa m-am intors necajit, blestemind obiceiul rockistilor de-a se aduna in locuri cu larma mare, intuneric adinc, dar mai ales apucatura de-a lasa parul lung, negru si cirliontat la indemina barbatilor.

miercuri, 2 septembrie 2009

2 x de la tara...

Mi-o venit in minte doua bucati de la tara. Nu au legatura intre ele ca si continut, insa ca model de gindire is in aceeasi oala.

Prima zice ca trecea coloana oficiala a oarecarui functionar inalt la stat mare la sfat. Claxoane, lumini, stroboscoape, nu de alta, da` sa iasa razesul de pe ulita cu bicicleta si caruta. Unul mai voinic nu se da in laturi nicicum. Il atentioneaza mai intens militia si intr-un tirziu se da batut pe margine, insa cum trece virful coloanei, tusti! pe ulita publica. Bag pula-n ea coloana oficiala, ce ma intereseaza pe mine de ei? Nu am nici o treaba cu oficialii, insa daca tot e sa nu te futa nimeni la crestet, e atit de greu sa astepti 30 de secunde pe margine, chiar daca te grabesti? Nu cred ca e greu, insa atunci ce, pula mea, mai povestesti la amicii de doza. Ca te-ai oprit la trecerea coloanei?! Nu are nici un farmec, mai bine povestesti despre ultima laba cu scintei din adolescenta ta.

A doua e legata de chefuri. Unul aniverseaza ceva de soi in viata si simte nevoia sa adune lume in jurul lui ca sa-i confirme reusita, esecul, inutilul pe care-l aniverseaza. Invita citiva oameni de bine si le spune ca e rezervata participarea, adica e pentru cei care is chemati. Astia, imprastie vorba-n obste si astfel afla intreaga suflare ca X face chef select, adica fara toata pleava. Tocmai de aceea, hai sa mergem cit de multi, incit sa nu poata sa ne dea afara. Nu stiu daca mai e nevoie sa adaug altceva decit de ce, pula mea, euthanasia nu e legala si la oameni? Ca masura publica si nu din compasiune.

marți, 18 august 2009

Sfetnicul pagubitor

Toate se intimpla cum le prevede si le stie el. Are cel putin o parere in orice domeniu si daca cumva iti permiti sa-l contrazici, cu siguranta o sa-ti ratezi viata. Zice ca nu se supara daca nu-l asculti, poti face cum vrei, insa nu o sa-ti mai vorbesca cite zile ai. Fie ca unchi in familie, ca socru, sau ca proaspata cunostinta la coada la pasapoarte, nu cred sa fie unul care sa nu se fi batut macar din greseala de un astfel de personaj. Ma refer la omul sfatos.

In general omul sfatos abordeaza interlocutorul in mod politicos, doamnelor le saruta mina, iar cu barbatii se poarta de parca ar fi petrecut ani impreuna sustinind aceeasi echipa de cricket si consumind acelasi soi de bere. Sfatosul e prieten cu toata lumea si ii cunoaste pe toti intrucit le-a sarit tuturor in ajutor si numai bine le-a facut, desi parca doar el isi aduce aminte de asta.

Sfatosul iti explica de-i calci pragul ca tocmai pe locul pe care ti-ai asternut bucile, inaintea ta le-au mai priponit si primarul, popa, sau dascalul, astfel incit ti-e si frica sa te foiesti ca sa nu creada ca tulburi amintirea cururilor exemplare care si-au lasat amprenta acolo. Nu conteaza ca tie nu-ti place cafeaua. Sfatosul ti-o pune dinainte. Ia, ca e cea mai buna pe care o sorbi saptamina asta. Nu conteaza ca esti satul, sau vegetarian, trebuie sa bagi la marsupiu, ca altfel nu se poate lauda la urmatorul musafir ca te-a ghiftuit si atit de mult ti-a tihnit, incit nici mama, nici muierea nu te omeneste cum te omeneste el.

Nu te contrazice in mod direct pentru ca desi e specialist in toate, nu prea are ideile clare in nici un domeniu, dar daca scapi un gind breaz sare ca fript, asta am vrut si io sa zic, mi-ai luat vorba din gura, desi dupa cum si-a alcatuit rationamentul in precedenta, nu batea nici pe departe cu ceea ce ai emanat tu pe cavitatea bucala.
Daca tragi la el in gazda peste noapte, cind i se inchid ochii nu merge la somn. Te anunta in schimb te vad cam obosit, hai la culcare ca e tirziu. Ce parea la inceput bun simt, acum pare politete cu forta si sufocare, insa pentru el e doar grija ca oaspetele sa se simta in casa lui ca pastravul in apa. In apa oxigenata. Si cum nimeni nu stie ca sfatosul cum stau cu adevarat treburile, nu-ti lasa oportunitatea de a alege. Fa cum zice el, ca cine m-a ascultat, nu a umblat rau, iar cine nu a tinut seama de ce i-am spus, s-a cait amarnic. Sa fie amenintare, sa fie premonitie? Te ia cu sudori reci pe spinare gindul de a face cum te taie capul si nu cum il taie pe dinsul.

Sfatosul iti rezolva orice problema apelind la cunostinte si amici, dar is mari sanse ca in pragul realizarii sa te sune si sa-ti spuna ca soacra celui care trebuiasa puna punctul pe i are un neg care ii tulbura chi-ul si prin urmare nu mai are cum sa-ti solutioneze problema. Dar nu e cazul sa disperi, pentru ca sfatosul are alt prieten care in ultimul ceas te descurca. Asa si face, atit ca mai scump de doua ori decit putea s-o faci singur fara cunostinte si amici. La urmatorul oaspete ce-i paseste-n batatura povestea o sa sune ceva de genul uite, saptamina trecuta l-am rezolvat si pe asta si a fost mai mult decit multumit. Io lucrez doar cu persoane de incredere. Nu-ti face griji. Cu mine esti in maini bune.

Cita vreme sfatosul este strain si-i poti sugera nostalgia originilor, nu apuca sa te pagubeasca substantial, insa daca te bati de el in familie sau in habitat, nu uita sa ai mereu la indemina diazepam, sau arsenic. Sa fie, nu de alta, dar nu stii cind trebuie.

joi, 13 august 2009

Cu inima-n nisip

Stiam intr-o vreme pe unu` negru la piele si sugubat tare. Nu misca mai nimic in limba gliei noastre, da` i se roteau ochii in cap dupa tinere de parca era caleidoscop. Cred ca ar fi virit madularul si-ntr-un arici numai sa fie mai deschis la culoare decit el. Eventual un arici blond, poate chiar albinos. Si cum stateam io de povesti cu tinara speranta africana, numa` ce vad un munte de copila balaie la 150 de kile. De era Craciun, numa` buna sa faci cirnati din solduri si gratare din cefuca ei. Asta de linga mine era cu limba de-un cot la vedere. Zic, ma, nu-mi spune ca ti-ar sta gindul sa i-o viri si la asta! Ficiorul n-o zis nici da, nici ba. O zis numa` pina-n inima. De la episodul cu cardioginecologia, io am ramas cu amintirea si cind am cautat pe hi5 poze cu oligofreni exhibitionisti, am bagat de seama ca pozele cu inimioare, de diferite culori si dimensiuni, is la mare pret. De aci si gindul meu de-a scorni o categorie noua. Pina-n inima. Enjoy... sau nu.

duminică, 9 august 2009

Diplomatie de culoare indoielnica

Sa fie din pricina integrarii? Cad granitele pe capete si noua nu ne spune nimeni? Oricum ar fi, macar ne pastram relatiile cu cele mai falimentare tari ale lumii, ca nu stii cind le ajungi alaturi si e mai bine sa le ai aliate decit rivale.


Legat de intensitatea legaturilor dintre cele 2 colturi de rai, Romania si Gambia, aflam de pe http://dakar.mae.ro/ ca din anul 2007 nu au mai fost inregistrate schimburi economice bilaterale. Acum parca incep sa ma ingrijorez ca nu avem ambasada gambiana la capitala.

marți, 4 august 2009

Quit playing games with my cock

Cum ii vara, cald si nu se intimpla mai nimic pe fata emisferei nordice, orice basina devine stire de prima pagina. Desi romanii is etichetati in Italia din start ca si investigatori cu forta de vagine, un viol in plin sezon estival are inca iz de inedit si alimenteaza scandalul la gazeta. Atit ca de data asta, s-a nimerit altfel. O pizda nefututa, pe care vecinii o dadeau in git pentru isterii frecvente si larma fara pricina, l-o dat pe mina carabinierilor pe proletarul mioritic.

La Stampa din 22 iulie, fara sa fi avut dovezi impotriva omului, titreaza a intrat in casa ei la Venaria…a imobilizat-o si a inceput s-o pipaie. Sa salveze fata de 22 de ani s-a gindit cainele. Acelasi ziar pe 24 iulie zice(despre pizda de data asta) a inventat agresiunea. A asmutit cainele impotriva lui, fara ca acesta s-o fi atins macar. Ca treaba sa fie credibila, macaroanta si-a trecut tigara aprisa peste sfircuri zicind ca romanul a atins-o tandru si daunator, dar iarasi vecinii o pirit-o amintind politiei ca are apucaturi emo si cu ocazia asta nu a facut altceva decit sa recidiveze. Partea buna e ca mai bine mai tirziu decit niciodata, insa si mai bine ar fi fost mai bine mai devreme decit mai tirziu. Dincolo de toate, vecinii domnisoarei ce tinjea dupa viol o spalat obrazul romanului si l-o spurcat pe-al ei, insa pina cind si sistemul s-a lamurit cum e mai convenabil, romanul a trebuit sa stea zavorit la racoare pina simbata, nu de alta, dar cu romanii nu stii niciodata la ce sa te astepti.

sâmbătă, 1 august 2009

Criza estivala

Aud de criza de citeva luni incoace. Io-s in criza de-o viata si nimeni nu a considerat asta o stire. Acum ca a nascocit careva cu mai mult trafic decit mine criza, toti vorbesc despre ea. De la vladica la opinca.

Cu toata criza care ne impresoara, lumea totusi cumpara si vinde la fel ca si in lipsa ei, de aceea nu mi se pare altceva decit un subiect de Povestea mea pentru cei fara ocupatie. Dincolo de parerea mea subiectiva, in contextul vinzarilor/cumpararilor am gasit niste produse mai aparte pe care le impartasesc cu milioanele de cititori ai mei. Pozele is facute in Turda, o citadela neatinsa de adierea acestei crize care ne ocupa timpul si monopolizeaza conversatiile in ultima vreme.

Aveti aici de fata patul futativ, in care puteti sa va exercitati capacitatile care vi se par mai la indemina. Apoi vila tiganeasca in care ctitorii nu mai au cai sa indese si se simt nevoiti s-o cedeze oamenilor cu alte apucaturi, desi doritorii lipsesc cu desavirsire.

Nu in ultimul rind, ies la inaintare cumparatorii de par, care au o singura vrere. Sa cumpere mai scump decit altii. In vremi tulburi in care toti cauta produsul ieftin, mai exista si persoane care urmaresc imbogatirea altora si nu cea personala. Pacat ca oferta a expirat acum 2 saptamini.

Ultima fotografie nu are legatura cu criza, insa e tot din Turda si e calda. De ieri. Nu e vorba de clasicul Volkswagenizbitinzid, ci de Audiizbitinstilp. Atit.

Nu disperati pe timp de criza. Crizati-va!