Scopul si mijloacele de transport in comun

Sui catre amiaza in autobus sa ma-ntorc acasa. Odata cu mine suie una care, nici nu apuca bine autobusul sa porneasca din loc, tusti, cu vorba la grumazul soferului. Cum de o intirziat, unde-o stat atita, ca de 45 de minute nu s-o aratat pe traseu? Mai rau ca nevasta omului, in cazul in care era insurat. Da soferul sa raspunda, femeia mai turbata, cum adica isi permite sa ia apararea propriei persoane?
Dinaintea circului pe roti, un mos da sa sara in ajutorul soferului zicind ca a vazut autobusul acum 10 minute. Alta muiere intareste spusele mosului, dar bicisnica cu gura mare nu se potoleste. Aci, domnu` de la volan i-o sugerat timid ca daca 3 oameni spun acelasi lucru, nu exista oare posibilitatea ca ea sa fi intors privirea din greseala tocmai cind autobusul trecea pe linga ea? Hoasca, nu si nu, ea stie ca are dreptate si restul mint.
La putina vreme ii suna telefonul. Cine-i, racneste impricinata. La celalalt capat de unda, s-o fi prezentat cineva. Ah, scuza-ma, nu te-am recunoscut din cauza zgomotului. Sint in mijloacele de transport in comun si nu se-aude bine. Dupa ce am gustat si cireasa din tortul isteriei dobitoacei m-am intrebat care ar fi solutia unei lumi mai bune. Paru` in crestet sau nebagarea in seama? Cred ca amindoua. In ordinea de mai sus.