duminică, 29 noiembrie 2009

Pygmalion autorizat, caut Galatee

Cind am citit io in vremea tineretii despre domnu` Pygmalion care se indragosteste de lucrarea mainilor sale am ramas nauc. E mare lucru sa ai indemina si sa vezi cum de sub dalta proprie iese minunea. E normal sa prinzi drag de ceea ce-ti reuseste, mai ales ca ai investit timp si simtaminte, insa chiar sa ti se inmoaie genunchii mi se parea un pic peste putinta mea de pricepere.

Apoi mi-o virit careva in canalul auditiv ceva remarca de-a lu` Michelangelo referitor la sculptura. Ceva de genul ca in fiecare bloc de marmura, opera zace ascunsa. E de-ajuns sa inlaturi ceea ce este in plus ca sa scoti la lumina minunatia. Daca prima nazbatie mi-o incruntat sprincenele, gaselnita renascentistului macaronar mi s-o parut pirtoasa rau. Hai, ca la prima punem botul ca e mitologie sau literatura antica, insa tovarasul Buonarroti fie era muci cind o scos magareata pe gura, fie o vrut sa ia ochii unui tinerel pingaribil.

Mult dupa mitologie si renastere, in postmodernism, artistii adopta tehnici noi si surprinzatoare la superlativ. Daca artistul, sa-i zicem clasic, izbea ciocanul de dalta pina contura opera, azi, nu se mai confrunta deloc cu estetica exterioara, carevasazica forma. Artistul contemporan, asemeni unui Neghinita al artei, izbeste in continuare preocupindu-se de miez, de interior, pentru ca adevarata valoare izvoreste de-acolo pentru a se rasfringe in afara, dinaintea privirilor nesatioase ale consumatorilor de estetic.

Daca doresti sa fii sculptata frumos in interior, sau cunosti pe cineva care tinjeste, lasa un offline, ca io ascut dalta intre timp. Cu mina dreapta.

2 comentarii:

  1. :)))))))) Postmodernismul asta parsiv, toate se intampla pe dos intr-insul ! Dar pana la urma conteaza finalitatea. Daca ajungi insa cu dalta la apa, opera e distrusa (?). :)))))

    RăspundețiȘtergere
  2. sa te chinui cu dalta?La ce folos sa te murdaresti pe maini cand ai la indemana un pistol(tot postmoernism se cheama)

    RăspundețiȘtergere