joi, 12 martie 2009

In hoc signo vinces

Intr-o tara a Europei ce se autoconsidera civilizata, dar dupa spusele lui Cioran sta de fapt cu un picior si jumatate in groapa, unu` pe care io-l stiu, ii popa. Povesteam intr-o zi cu el si mi-o spus o patanie de cind umbla printre straini cu sfintirea caselor, cum e si la noi obiceiul de Boboteaza.
Pe teritoriul parohiei unde activeaza el, s-o salasluit niste musulmani ce lucra la amabasada unei tari majoritar islamica. Inainte sa treaca popa cu sfintirea casei, coratorii o dat anunt intre plebe ca urmeaza sa vina popa si sa faca bine sa deschida portile. Ca sa nu spurce crestinul cruciat, adica insemnat cu Crucea, birlogul muslimilor, sare amabasada respectiva cu un comunicat oficial catre parohie ca nu cumva sa indrazneasca cineva sa stropeasca cu apa sfintita crestineasca salasul lor muslimesc, ca stirnesc un conflict diplomatic.
Io, ca om intelegator, las de la mine si is dispus sa dau crezare iluziilor precum pacea mondiala, bunastarea si bunul simt, insa tate ca tate, daca-s cu masura si cu feedback. Dar apropos de feedback, mi-amintesc ca nu stiu ce caricaturist o bagat niste scamatorii despre Mahomed la o gazeta din Danemarca, cred, sa tot fie un an si o sarit toti turbanistii de-o aprins steagurile Elvetiei ca aveau cruce pe ele si o facut balamuc dinaintea unor ambasade europene in tarile lor pina cind Europa pseudocruciata si prea politically correct o supt madularul salbaticilor ramasi la mentalitatea Evului Mediu. Acuma, cind e sa le treaca popa crestin pe linga casa, acuza conflictul diplomatic. Nu zic sa-l lasa pe bietul crestin sa le treaca pragul, dar daca batutul la usa si intrebarea omeneasca primiti cu Crucea?, e capabila sa stirneasca asemenea scandal, io retractez din constiinta proprie acuzele aduse americanilor ca o pornit razbel pe interes economic impotriva musulmanilor si schimb perspectiva personala asupra faptelor, nadajduind ca transtlanticii sa porneasca pustiire impotriva tuturor purtatorilor de turban si burka, ca poate reusesc sa-i stirpeasca de pe rotocolul pamintului. Buni si rai. Ca nu cumva din doi harapi cumsecade sa prinda viata unul pus pe conflicte diplomatice. Unul sa nu ramina nici macar ca sa faca umbra pamintului, ca e umbra neprielnica.
Din pacate, Europa, curva batrina a ajuns si senila si isi face uitate radacine crestine ca sa nu jigneasca milioanele de turcaleti care tin in picioare industria Germaniei si mina de pseudodiplomati care in taina birlogurilor etichetate cu corp diplomatic dospesc pieirea aceleasi Europe prea obosite ca sa reactioneze pe masura sfidarii unor puberti ale caror polutii nocturne is legate de moarte, miere, pilaf si copile virgine.

Un comentariu: