Pizda care nu se vindeca

Nu stiu daca am apucat sa-mi exprim pina acum convingerea ca la cunoasterea lucrurilor complexe se ajunge progresiv si niciodata deplin, intrucit nu sintem indeajuns de cuprinzatori si ospatilieri cu darul care ni se dezvaluie. Pizda, in optica mea, e una din aceste minuni si despre ea nu ar trebui orice frustrat lasat sa-si exprime parerea, cum de fapt n-ar trebui nimeni din cei care n-o pretuiesc si nu-i poarta de grija. Azi ma-ncredintez altui autor sa faca lumina intre picioarele femeii si sa-si aseze contributia in mozaicul la care am inceput sa lucram.
Muierii nu-i sta gindul la altceva[…] Daca nu-i spui c-o iubesti si c-o doresti, incepe sa plinga. Poate sa zica nu, se poate sa nu-i placi, sa-i faci greata, asta-i alta chestie. Dar cei care-o vad trebuie s-o doreasca. Asta vrea, sarmana, asa ca poti sa-i faci placerea[...] E-aici o taina naucitoare, are muierea in ea o rana care nu se-nchide niciodata. Toate ranile se-nchid, asta, nu te uita la ce sta scris in terfeloagele tale, nu se-nchide niciodata. Ce daca muierea are optzeci de ani? Rana tot deschisa ramine... (Nikos Kazantzakis – Zorba Grecul)
Asta, pentru toti aia care se lauda la terasa cu baietii cit o futut ei, de parca au bataturi la pula, aduce vestea proasta ca desi se cred buricul pamintului, cel putin tamaduitori nu se dovedesc a fi. De fapt nu numai ei, ci nicicare dintre barbati, oricita silinta si-ar da, nu e capabil sa-nchida rana. Ce is in stare cei cu dragoste si pretuire, ii sa aline durerea aducind mingaiere celei in suferinta. Pe de alta parte, nu din rautate si sadism, cred ca, laolalta, barbati si femei, ar trebui sa fim recunoscatori ca rana in discutie e tratabila, dar in acelasi timp, nevindecabila.