Cam in vremea in care dau sa creasca primii floci in jurul pulii si picioarele incep sa puta, tata o-nceput sa prinda drag de mine ca de fecioru` lui. Pin-atunci eram mai mult al lu` mama, ca ea ave obiceiu` sa ma plesneasca dupa cite-o isprava necugetata si tot ea imi lua apararea dinintea lu` tata. Da` acuma lucrurile dadeau sa se schimbe si asta am priceput-o din faptul ca tata ma mingaia cu pumnii mai des, mai apasat, mai cu dragoste si mai ales cu intelepciune sporita. Mie-mi era drag de tata. Ca el nu ma batea nimeni. Nu uit nici azi cum ma fugarea prin curte cu furca sau cum ma abtiguia cu biciul de la cai si desi dadeam sa scap sfaturilor sale parintesti, in adincului sufletului stiam ca o face numa` spre binele meu, sa ma caleasca si sa faca om vrednic din mine.
Fiecare clipa alaturi de tata pretuia cit un semestru de scoala, iar dosul palmei parintesti peste falcile mele, erau ca teza pentru elevi, sau sesiunea pentru studenti. Tata nu s-o omorit cu cartea, da` le stia pe toate. Io zic ca s-o nascut stiind, la fel cum vesnicia s-o nascut la sat. Tata si vesnicia erau pe-o mina si alaturi de tata aveam locul asigurat in manualele scolare.
O vrut odata Ilie dascalu` sa-l incerce si l-o intrebat ma, tu tot zici ca-i ase si nu altfel. De ce? Tata s-o dus catre el, l-o privit blind in ochi cum privesti o dobitoaca si i-o dat o copita-n fluieru` piciorului dupa care i-o raspuns c-ase vreu io. Atunci am priceput ca tata mai era inteles si cu intelepciunea si nimeni nu le putea sta in cale. Nici macar Ilie care ave 4 clase si era cel mai cu carte din obste.
Pe tata o vrut sa-l puna primar, da` le-o spus sa-si futa primaria si atunci o pus pe altu`. O mai vrut sa-l bage in partid si le-o spus sa-si bata de pula partidu` ca el ii gospodar si n-are vreme de cicaturile lor. Ase s-o dus pe apa simbetei monopartitismul si pluripartitismul la noi. Fara tata ajungeam sa ascultam si-n ziua de azi minciuni pe ulita de la oamenii de la oras, care nu au ce cauta la noi in obste ca nu ne pricep dorurile si nici binele nu ni-l vreu.
Astfel am prins io contur in umbra zvicnirilor lu` tata, care daca nu era, ar fi trebuit scornit.
Fiecare clipa alaturi de tata pretuia cit un semestru de scoala, iar dosul palmei parintesti peste falcile mele, erau ca teza pentru elevi, sau sesiunea pentru studenti. Tata nu s-o omorit cu cartea, da` le stia pe toate. Io zic ca s-o nascut stiind, la fel cum vesnicia s-o nascut la sat. Tata si vesnicia erau pe-o mina si alaturi de tata aveam locul asigurat in manualele scolare.
O vrut odata Ilie dascalu` sa-l incerce si l-o intrebat ma, tu tot zici ca-i ase si nu altfel. De ce? Tata s-o dus catre el, l-o privit blind in ochi cum privesti o dobitoaca si i-o dat o copita-n fluieru` piciorului dupa care i-o raspuns c-ase vreu io. Atunci am priceput ca tata mai era inteles si cu intelepciunea si nimeni nu le putea sta in cale. Nici macar Ilie care ave 4 clase si era cel mai cu carte din obste.
Pe tata o vrut sa-l puna primar, da` le-o spus sa-si futa primaria si atunci o pus pe altu`. O mai vrut sa-l bage in partid si le-o spus sa-si bata de pula partidu` ca el ii gospodar si n-are vreme de cicaturile lor. Ase s-o dus pe apa simbetei monopartitismul si pluripartitismul la noi. Fara tata ajungeam sa ascultam si-n ziua de azi minciuni pe ulita de la oamenii de la oras, care nu au ce cauta la noi in obste ca nu ne pricep dorurile si nici binele nu ni-l vreu.
Astfel am prins io contur in umbra zvicnirilor lu` tata, care daca nu era, ar fi trebuit scornit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu